Parliamentary debates

Domnul Adrian Alda:

"Măsurile necesare diminuării crizei fertilizanţilor atârnă tot în pixul Comisiei Europene"

Cu doar o zi înainte de prezentarea publică a noului document al Comisiei Europene, destinat soluţiilor necesare fermierilor pentru a putea face faţă crizei îngrăşămintelor, îmi exprimam speranţa pusă în acest nou cadru de sprijin pentru industria fertilizanţilor. Din informaţiile de la Bruxelles, aşteptările mele şi ale tuturor agricultorilor comunitari păreau că vor deveni realitate, graţie seriei de posibilităţi care ar fi urmat să fie oferite.

Din păcate, nu s-a întâmplat aşa cum ne-am dorit cu toţii, iar acum trebuie să admitem toţi că nu este prea constructiv să mai vin şi eu şi să demontez documentul Comisiei Europene, lansat pentru diminuarea impactului negativ al penuriei de fertilizanţi. Au făcut-o deja o mare parte dintre colegii mei europarlamentari PSD, precum şi alţi europarlamentari europeni, reprezentanţi ai tuturor familiilor politice în Parlamentul European.

În schimb, eu consider că a venit momentul să identificăm noi soluţii salutare pentru salvarea agriculturii. Doar prin măsuri constructive, luate în completarea strategiei mult prea simpliste, bazată mai mult pe indicaţii decât pe soluţii clare şi pertinente, precum şi pe o serie lungă de promisiuni, vom mai putea amortiza din impactul acestei crize ale cărei efecte se răsfrâng atât asupra cantităţii şi calităţii alimentelor, cât şi asupra costurilor de pe întregul lanţ de producţie. De la recoltare, distribuţie, prelucrare şi până la desfacere, pe care toţi cumpărătorii europeni vor trebui să le achite. Şi nu vom putea vorbi, din nefericire, despre preţuri mici, ci despre unele aflate într-o continuă creştere, mai mult sau mai puţin artificială, după cum bine ştim cu toţii.

Aşadar, având în vedere că 70% dintre producătorii europeni de amoniac şi uree şi-au închis porţile fabricilor, din cauza preţurilor la energie, iar importurile de fertilizanţi din Rusia şi Belarus au fost sistate, cu siguranţă se prefigurează, încă de pe acum, periclitarea culturilor de primăvară de anul viitor.

Nu vreau să consideraţi aceste supoziţii drept unele pesimiste, dar aceasta e realitatea cu care ne confruntăm cu toţii, toate ţările membre UE. Iar dacă îmi permiteţi să merg mai departe cu raţionamentul meu, trebuie să menţionez pentru ţara noastră şi climatul meteorologic destul de sărac în precipitaţii, care a contribuit deja la prejudicierea semănăturilor din această toamnă şi va continua să afecteze culturile de primăvară.

Nu traversăm o perioadă prea fericită, motiv pentru care este nevoie ca la vârful Uniunii să se adopte, cât mai repede, noi măsuri pentru a nu pune în pericol hrana Europei.

Iar în baza experienţei mele profesionale, desfăşurată în acest domeniu, suspendarea tarifelor vamale pentru uree şi amoniac ar fi una dintre primele hotărâri cu impact favorabil. În completare, este nevoie ca fiecare stat membru să asigure cantitatea de gaz necesară producerii de îngrăşăminte fără să afecteze continuitatea activităţilor agricole. De asemenea, Comisia Europeană ar trebui să diversifice sursele de substanţe necesare producţiei de fertilizatori, să ridice barierele tarifare pentru acestea şi să identifice, în UE, noi zăcăminte de minerale necesare obţinerii de fertilizanţi.

Având în vedere perturbările prezente acum pe piaţa îngrăşămintelor, pentru acestea se poate răspunde ceva mai eficient şi prin acordarea de ajutoare de stat. Numai că nici aceste decizii nu vor fi suficiente şi pentru un orizont de timp mai larg. Pentru o agricultură europeană şi, implicit, românească productivă, şi pentru viitor este nevoie de crearea unui observator de piaţă pentru îngrăşăminte, lansarea unui consiliu european pentru inovarea agriculturii reziliente, îmbunătăţirea accesului la îngrăşăminte ecologice, regândirea fluxurilor de deşeuri şi susţinerea necesară pentru amoniacul verde. Toate aceste ipoteze personale, pe care vi le prezint, nu sunt doar în asentimentul tuturor agricultorilor europeni, ci şi pe agendele multora dintre ei. Însă trebuie să reafirm că ele sunt destinate pentru un termen lung, deci nu vor reduce impactul pe termen scurt asupra disponibilităţii şi preţului îngrăşămintelor.

Şi pentru că v-am prezentat atât opţiunile, cât şi instrumentele pe care le avem la dispoziţie, sau de care putem face uz ca să ieşim din acest impas şi să nu riscăm să reintrăm, peste ceva timp, din nou în această buclă periculoasă a riscurilor privind asigurarea hranei, îmi voi permite să mai adaug că ar mai trebui facilitat şi aspectul logistic şi asigurată flexibilitatea normativă privind suspendarea aplicării limitei de 60 mg/kg la cadmiu pentru îngrăşămintele fosfatice. În acest mod, se va putea permite livrarea din Africa de Nord, respectiv din Maroc, în locul Rusiei, precum şi derogări la limitele stabilite de Directiva privind nitraţii şi facilitarea regulilor administrative privitoare la importuri. Extinderea suspendării tarifelor la import pentru toate îngrăşămintele de nitrogen şi fosfat ar contribui şi ea la diminuarea crizei acestui factor de producţie cheie în agricultură. Doar în acest mod vom reuşi să avem, din nou, produse agricole suficiente, de calitate şi la preţuri convenabile pentru toţi consumatorii, indiferent că aceştia sunt din România, Bulgaria, Grecia ori Slovenia.

Pasarea responsabilităţii de către Comisia Europeană către ţările membre, prin ajutoarele de stat şi planurile strategice PAC, nu poate conferi uniformitate de producţie, şi tocmai statele care produc cel mai mult vor avea de suferit în acest caz.