Parliamentary debates

Domnul Iusein Ibram:

"Despre 1915 - relaţia dintre Turcia şi poporul armean în contextul Primului Război Mondial"

Încep prin a pune întrebarea: de ce acum, la 100 de ani de la evenimentele de tristă amintire, s-a stabilit politic că a fost genocid?

Ce a avut loc în urmă cu o sută de ani poate fi evaluat doar în contextul unor contribuţii ale unor istorici imparţiali şi în principiul dreptului internaţional.

În numele unei abordări obiective, constructive şi echilibrate a celor întâmplate în 1915, trebuie luate în considerare pierderile şi suferinţele tuturor părţilor, inclusiv cele ale musulmanilor otomani. Istoria trebuie cercetată cu imparţialitate şi dezbătută cu credinţa în obiectivitate.

Din cercetările istoricilor reiese că: "În estul Anatoliei lucrurile se precipitau. Imperiul Ţarist a lovit în această zonă prima dată, mobilizând contigente mari de voluntari armeni din Caucaz, cu dorinţa de a anexa Anatolia de Est. Armenii, ce locuiau pe teritoriul aflat sub stăpânire otomană, erau bine înarmaţi şi pe deplin pregătiţi pentru a susţine armata rusească".

Pentru a grăbi avansarea forţelor ruseşti, rebelii armeni au comis o serie de crime în întreaga regiune. Gherilele armene au măcelărit civilii turci şi kurzi, în aceeaşi măsură.

Pentru societatea turcă, cât şi pentru clasa politică, termenul de genocid este ofensator. Astfel, în 2005, Recep Tayyip Erdoğan, atât în calitate de prim-ministru, cât ºi, astãzi, din postura de preşedinte al Turciei, a declarat în zeci de rânduri, chiar şi din state europene occidentale, că a deschis arhivele, că i-a invitat pe armeni de zeci de ori să vină în Turcia şi să cerceteze. Să se formeze o echipă de istorici comuni, să compare documentele din arhivele turceşti şi cu cele din alte state, iar apoi să tragă concluziile. Partea armeană, în schimb, a lăsat această ofertă fără răspuns.

De precizat că încă nu există un consens politic şi juridic cu privire la natura celor întâmplate în 1915 în timpul Primului Război Mondial.

Sprijinirea păcii şi a dialogului în regiune reprezintă cea mai bună abordare pentru ţările terţe care doresc să contribuie la soluţionarea conflictului menţionat între Turcia şi Armenia.

În direcţia găsirii unei soluţii din partea Turciei se află un proces de normalizare, aflat în curs între cele două ţări. Desfăşurarea constructivă a acestui proces va contribui la stabilitatea şi pacea nu doar a celor două ţări, ci şi a întregii regiuni.

În plus, considerăm necesar să se evite orice fel de acţiune şi discurs ce ar putea perturba cultura armoniei şi a bunei convieţuiri în Parlamentul României, care include reprezentanţi ai comunităţilor turce şi armene.

Considerăm că un viitor paşnic între turci şi armeni se poate realiza numai prin dialog şi empatie.