Parliamentary debates

Doamna Gianina Şerban:

Dau cuvântul doamnei deputat Tasica-Aurora Simu, din partea neafiliaţilor.

Vă rog, doamnă deputat, aveţi cuvântul.

Doamna Aurora-Tasica Simu:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Te rog să închizi ochii şi să-ţi imaginezi piaţa principală din oraşul tău plină cu 11.000 de copii. Doar ei, singuri, în piaţă. E o imagine impresionantă - aşa-i? - şi cutremurătoare!

11.000 de băieţi şi fete. Toţi singuri. Şi ai nimănui, în cea mai mare piaţă a oraşului tău.

Acum deschide ochii şi vezi că piaţa este goală. Copiii au dispărut.

Acesta nu este un joc al imaginaţiei, e realitatea. Aceşti copii există. Însă toţi au dispărut anul trecut. Au fugit din realitatea lor toxică şi ostilă către un loc pe care nu l-au găsit.

Aceşti copii au vise, au idei, dar nu au şanse. Şi-s fără apărare. Sunt ai nimănui, deşi sunt şi ei ai României.

Cei 11.000 de copii şi-au pierdut încrederea că existenţa lor are un sens. Că aparţin cuiva sau măcar neamului nostru. Golul şi durerea sufletească îi face să fugă. Nepăsarea noastră şi a statului îi obligă să dispară.

Între 20 mai 2025 şi 20 mai 2026 au fost raportate aproape 11.000 de dispariţii de copii, cu peste 600 mai mult decât în anul anterior şi cu aproape 2.000 mai mult decât în 2024.

Creşterea aceasta imensă a dispariţiilor de copii este înfiorătoare. Este consecinţa dezumanizării sufletului nostru naţional. Este şi un eşec grav al statului român.

60% dintre cazurile de dispariţii reprezintă plecări voluntare din centre de plasament, cămine şcolare sau locuinţe sociale. Procentul nu spune nimic. Cifra ar trebui să ne înfioare pe toţi.

Aproape 7.000 de copii aflaţi în grija statului român au ales, în ultimul an, să fugă. De soarta şi de starea lor. Dar mai ales de indiferenţa noastră. Aceşti copii ai României au fugit de inexistenţa lor. Aşa au simţit şi aşa au socotit ei: că dispariţia lor îi va ajuta să redevină fiinţe. Şi să fie importanţi! Obligându-ne pe noi, toţi - cu mintea lor de copii - să luăm act de existenţa lor. De viaţa lor. De nevoile şi de dorinţele lor. De visele lor.

Din nefericire pentru aceşti copii sărmani şi fără apărare, fuga şi dispariţia lor din blestematul lagăr al indiferenţei româneşti în care sunt capturaţi n-au schimbat mentalitatea noastră

Bieţii copii fără iubire şi fără apărare ai României! Şi ai neamului care se laudă că-i creştin.

Declar, cu toată puterea inimii mele de mamă, de aici, de la tribuna Parlamentului ţării, că prioritatea mea politică a devenit protejarea şi susţinerea copiilor fără apărare ai României. Întrucât şi ei, alături de copilul meu şi de copiii României, sunt viitorul naţiunii şi al patriei noastre. Şi fiecare dintre ei are-n suflet un sens, un rost şi o misiune... (I se întrerupe microfonul.)

Doamna Gianina Şerban:

Mulţumesc.