Parliamentary debates

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Teatrul absurdului"

Încet, dar sigur, parlamentul începe să se semene cu o piesă de Eugen Ionesco. Trăiesc clipe de teatru absurd. S-a deschis o luptă la care nu vrea să participe nimeni, non-combat pe toată linia. Pe de o parte, ministrul pleacă fără să-şi susţină legea, pe de altă parte, parlamentarii nu votează nici împotriva Legii pensiei, dar nici pentru amendamentele pe care le-au propus. Cine să mai înţeleagă ceva? Şi unii şi alţii spun că fac ceea ce fac pentru binele poporului.

Desigur, poporul nu mai are ce să înţeleagă şi nici nu mai vrea un aşa bine. Votul este singura armă pe care o are parlamentarul, pe care i-au dat-o cei mulţi ce l-au votat. Depunerea armei poate fi interpretată ca un gest de dezertare.

E momentul să se depăşească lacrimile de crocodil ce deplâng lucrurile făcute pe deasupra noastră. E timpul ca parlamentarii să-şi amintească faptul că "votul e mai puternic decât glonţul". Sau poate că-şi vor aminti de acest lucru alegătorii...