Parliamentary debates

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Coliba unchiului Boc"

Mulţi dintre noi se întreabă care este viziunea de viitor a guvernului condus, măcar în teorie, de domnul Emil Boc. Personal consider că este una idilică, întinsele plantaţii de bumbac împânzind plaiurile autohtone şi transformând România într-o superputere agricolă a Europei. Întrucât achiziţionarea forţei de muncă necesare de pe continentul african ar oripila chiar şi autorităţile nord-coreene şi, mult mai important pentru domnul Boc, ar fi prohibitivă din punct de vedere financiar, descurcăreţul nostru prim-ministru şi echipa zglobie din jurul său au venit cu o soluţie ideală: va fi utilizată resursa autohtonă.

S-a spus de nenumărate ori că adoptarea Codului muncii în forma propusă de guvern îi va transforma pe angajaţii din România în sclavi ai angajatorului. Personal consider această afirmaţie deplasată, întrucât deşi angajatul poate fi forţat să lucreze 16 ore pe zi, nu va avea niciodată siguranţa locului de muncă şi va putea deveni şomer în timp record în cazul în care intră în grevă; va beneficia totuşi în continuare de dreptul la viaţă, la libertate individuală, de libertate a conştiinţei şi de exprimare. Asta cel puţin până la următoarea asumare de răspundere a eternului Guvern Boc, prin care probabil se va abroga Constituţia României, desigur, ca măsură anticriză.

Aproape că uitasem de o altă inovaţie prevăzută în proiectul noului cod: posibilitatea angajatorului de a modifica unilateral contractul de muncă, caz în care mă întreb ce sens mai are semnarea unui astfel de document?

Domnul Boc a reuşit, la mai mult de 20 de ani de la căderea regimului comunist, să facă ceea ce nimeni nu mai credea că este posibil: a reaprins lupta de clasă. Doar că de data aceasta capitaliştii şi albgardiştii premierului se află în avantaj, iar proletarii care au făcut greşeala să nu emigreze suferă consecinţele celei mai proaste guvernări de după revoluţie.

Sper numai ca domnului preşedinte Băsescu să nu i se năzărească faptul că România are nevoie de canale navigabile. Astăzi, în România teroarea nu mai este roşie, ci portocalie...

Va fi un Cod al muncii adoptat fără minime concesii faţă de partenerii de dialog social. Va fi un cod al muncii adoptat cu ignorarea încă o dată a Parlamentului, ca organ reprezentativ suprem al poporului român şi unică autoritate legiuitoare a ţării, aşa cum este definit în Constituţia României, pe care premierul susţine că o cunoaşte atât de bine.

Sper ca măcar în al doisprezecelea ceas parlamentarii coaliţiei de guvernare să îşi aducă aminte că totuşi îi reprezintă în Parlament pe cetăţenii României, şi la o eventuală moţiune de cenzură să îl trimită acasă pe domnul Boc, dându-i şansa să devină un membru util al societăţii.

Desigur ar mai exista posibilitatea ca primul-minisru să dea dovadă de decenţă şi să îşi dea demisia. Dar, după cum am mai menţionat, de mult timp nu îl mai suspectez pe domnul Boc de decenţă.