Parliamentary debates

Domnul Gheorghe Ciocan:

"189 de ani de la trecerea în nefiinţă a fondatorului învăţământului în limba română, Gheorghe Lazăr"

"Primul dascăl de ideal românesc", cum îl numea Nicolae Iorga şi cum stă drept epitaf pe soclul din Sibiu, teolog, filosof, inginer, organizator al învăţământului românesc, cărturar iluminist sibian, născut în 5 iunie 1779 la Avrig, Gheorghe Lazăr rămâne în istoria naţiunii române drept fondatorul învăţământului în limba română. Am decis că ar fi bine să ne aducem aminte la începutul anului şcolar de personalitatea care ne-a trasat paşii cu 189 de ani în urmă.

Gheorghe Lazăr a urmat studiile gimnaziale la Cluj şi Sibiu, în 1802 ajungând student la două facultăţi (filosofie şi drept) în Cluj. Patru ani mai târziu, susţinut de Ioan Văcărescu, Iordache Golescu şi mitropolitul Dionisie, pune bazele în 1818, primei şcoli româneşti în limba naţională, şcoala de la Sf. Sava. Aici, prin manualele pe care le-a întocmit (aritmetica matematicească, trigonometria cea dreaptă etc.) şi-a adus o mare contribuţie la crearea terminologiei ştiinţifice şi a tehnicii româneşti. Au fost introduse, la propunerea sa, discipline noi precum aritmetica, geometria, trigonometria, filosofia, geografia şi gramatica. Gheorghe Lazăr expune un program de studii în patru trepte, cea superioară incluzând dreptul şi filosofia, iar teologia studiindu-se separat. Dând prioritate unor discipline ca limba română, matematica, istoria naţională, introdusă pentru prima dată ca obiect de studiu, Lazăr desfăşoară un program de învăţământ complet şi realist, care răspunde cerinţelor societăţii (aici se formează primii ingineri hotarnici). El însuşi predă matematica şi filosofia nu doar elevilor, ci şi în cadrul unor prelegeri publice, când făcea deopotrivă educaţie culturală şi patriotică.

Astfel, Gheorghe Lazăr nu s-a dovedit a fi doar un simplu dascăl, ci un Mare Român, oferindu-i culturii române o vatră caldă. El ne-a demonstrat că viaţa este privită ca o şcoală, care este pusă în opoziţie cu studiul instituţional sau autodidact, cu semestre faste sau mai puţin faste, cu program non-stop, flexibil. Această şcoală a vieţii nu oferă diplome, ci oferă consecinţe, însă bogăţia sufletească şi investiţia în noi sunt în final cele mai de preţ.