Parliamentary debates

Domnul Adrian-Miroslav Merka:

Declaraţia mea politică vrea să sublinieze sentimentele de unitate, solidaritate şi colaborare dintre poporul român şi popoarele slovac şi ceh din trecut, prezent şi viitor.

Sentimentul de unitate, solidaritate sau colaborare trebuie să definească relaţia dintre statul român şi statele slovac şi cel ceh, dintre popoarele noastre şi dintre minoritatea etnică slovacă şi cehă din România şi comunitatea românească. Istoria certifică această relaţie de unitate, pe care eu o consider una specială şi pe care vreau să o invoc ori de câte ori am ocazia.

În perioada decembrie 1944 - mai 1945 armata română a avut o contribuţie decisivă în ceea ce priveşte eliberarea Slovaciei şi Cehiei de sub ocupaţie nazistă. Omagiem soldaţii români care au contribuit la acest fapt zi de zi, ne aducem de ei aminte zilnic când vedem troiţele, monumentele, obeliscurile sau cimitirele militare ce există în peste 50 de localităţi din Slovacia. Aceste însemne omagiale au creat o legătură adâncă, durabilă între cele două state, legătură pe care o simt şi azi şi vreau să continuăm în acelaşi mod.

Parcurgând documente istorice şi mărturii ale celor ce au participat la eliberarea Slovaciei îmi aduc aminte cu emoţie câteva pasaje: cum generalul român Gheorghe Avramescu îi atenţiona pe soldaţii români de faptul că intră "într-o ţară prietenă, care ne-a arătat întotdeauna cea mai mare şi sinceră prietenie şi fiecare ostaş trebuie să caute a fi cât mai blând şi corect cu populaţia, tratând-o ca şi când ar fi românească" sau cum o învăţătoare din localitatea Palanka spunea că "a aşteptat de multă vreme ziua de astăzi ca să vă primim aici, în ţara noastră slovacă, unde fraţii din munţii Tatra vă aşteaptă cu nerăbdare. V-am aşteptat fiindcă ştiam că ne aduceţi eliberarea de sub jugul ocupanţilor germani... Sfântă şi frumoasă este misiunea dumneavoastră de a reda poporului nostru libertatea şi posibilitatea de a-şi croi un destin propriu".

Un alt moment semnificativ al istoriei noastre comune, pe care nu am cum să nu îl menţionez, prin prisma importanţei gestului făcut de statul român la momentul respectiv, care a consolidat şi sporit colaborarea şi unitatea dintre slovaci şi români este refuzul categoric al României de a participa la invadarea Cehoslovaciei din 21 august 1968. Această poziţie a statului român a fost apreciată şi atunci, dar vreau să mai subliniez încă o dată gestul statului român prin care şi-a demonstrat solidaritatea cu statele şi popoarele slovac şi ceh.

Aceste momente semnificative ale istoriei, coroborate cu alte numeroase legături diplomatice, economice sau culturale au contribuit la o relaţie foarte strânsă, la o unitate între cele două popoare şi la stabilirea unor deziderate comune.

Am ratificat în martie 1994 Tratatul de prietenie şi colaborare dintre România şi Slovacia. Acest tratat este actul care a consfinţit oficial relaţiile de prietenie şi colaborare în domeniul securităţii, dezvoltarea şi consolidarea democraţiei în cele două state şi la nivel european, strânse relaţii economice pe toate segmentele, proiecte comune în domeniul cultural, ştiinţific şi al învăţământului. Ne-am propus împreună aderarea la NATO, aderarea la Uniunea Europeană şi am reuşit. Slovacia a fost primul stat membru al Uniunii Europene care a ratificat Tratatul de Aderare a României şi Bulgariei la Uniunea Europeană şi statul cu care România a avut consultări permanente în procesul de integrare al statului român în Uniunea Europeană.

Suntem membri în aceeaşi familie europeană, avem deziderate comune, credem cu tărie în aceleaşi valori democratice, avem proiecte comune în foarte multe domenii strategice de activitate şi colaborări strânse şi foarte productive pentru ambele state, pentru ambele popoare şi nu în ultimul rând pentru minoritatea slovacă şi cehă din România şi respectiv minoritatea română din Slovacia.