Parliamentary debates

Domnul Nicolae Giugea:

"Va rămâne Dragnea singurul producător român de mititei?"

Miercurea trecută, Institutul Naţional de Statistică a prezentat nişte cifre care au scăpat până şi vigilenţei deosebite a presei din România. Poate că unele informaţii par a fi mai puţin importante decât altele, însă INS ne-a spus că la data de 1 decembrie 2017 efectivele de bovine, de porcine şi de păsări au scăzut puternic faţă de 1 decembrie 2016. Bun! O să spuneţi că nu este grav, că nu ar trebui să ne îngrijorăm, căci ne salvează importurile. Oare chiar aşa este? Să vă dau numai câteva exemple. Faţă de anul anterior, 2016, numărul de porci a scăzut într-un singur an cu 302.000, numărul de bovine a scăzut cu aproape 39.000 şi numărul de păsări ouătoare adulte a scăzut cu 2,5 milioane de capete.

Dacă urmărim aceste cifre, înţelegem de ce preţul de consum pentru ouă a crescut enorm în ultima perioadă, de ce preţul plătit de populaţie pentru unt şi brânzeturi a crescut şi de ce carnea de porc a devenit un lux. Analizând această evoluţie, oricine poate constata că numai în anii ’90 zootehnia românească a mai trecut printr-un declin atât de abrupt. Mai mult, toate acestea se întâmplă în contextul în care Guvernul a promovat tot felul de programe, cu titluri pompoase, care nu par că ar avea vreun efect favorabil asupra crescătorilor de animale din România.

Au trecut mai mult de zece ani de la aderarea României la Uniunea Europeană şi crescătorii români de animale nu au fost sprijiniţi în mod real să devină competitivi şi să poată face faţă concurenţei foarte puternice care vine din Uniunea Europeană. Guvernele şi miniştrii s-au lăudat că au acordat subvenţii per capita, însă toate politicile guvernamentale s-au oprit aici. Investiţiile reale au lipsit cu desăvârşire, iar politicile menite să asigure o concurenţă reală pe piaţa locală nu au interesat pe nimeni.

Cum să fii competitiv, dacă materiile prime din agricultura românească sunt printre cele mai scumpe, iar atunci când crescătorul român de animale vrea să-şi vândă produsele pe piaţa locală, se loveşte de tot felul de piedici: taxa de raft la supermarket, discounturi obligatorii pe care crescătorii trebuie să le facă pentru marile reţele de magazine, închideri pe bandă rulantă a sistemelor de abatorizare, sub pretexte care mai de care mai absurde?

De la domnul Daea nu am vreo speranţă că Domnia Sa ar putea să înţeleagă problemele crescătorilor români de animale, dar să mai poată furniza şi soluţii rapide la criza pe care acest sector o traversează! O să vă surprind, însă, speranţa mea se îndreaptă spre un crescător de porci de succes, care a beneficiat cu vârf şi îndesat de tot felul de ajutoare financiare venite de la Uniunea Europeană şi care nu pare a fi afectat de vreo problemă. Cum cine? Domnul Dragnea! Domnul Liviu Dragnea nu pare să fie afectat nici de slaba atragere a fondurilor europene, pentru că la fermele Domniei Sale fondurile merg şnur. Fermele domnului Dragnea nu par să fie afectate nici de concurenţa europeană, nici de problema nutreţurilor şi a materiilor prime, nici de cea a valorificării produselor finite. Aşadar, este un fermier de succes, sprijinit de Guvern prin toate pârghiile.

În acest context, să sperăm că domnul Liviu Dragnea se va preocupa în mod real de situaţia deosebit de gravă pe care o traversează crescătorii de animale. Poate operaţionalizează, de îndată, toate promisiunile uriaşe făcute în Programul de guvernare. Numai aşa ne poate demonstra că nu şi-a propus să rămână singurul producător de mititei româneşti, realizaţi din carnea produsă de fermele sale.