Parliamentary debates

Doamna Antoneta Ioniţă:

"Viitorul României, victimă sigură a degringoladei din învăţământ"

"Un popor fără educaţie este un popor uşor de manipulat", constata Immanuel Kant, în timp ce Joseph Addison avea să completeze că, "fără educaţie, omul nu este altceva decât un «splendid sclav, un sălbatic al raţiunii»". Este suficient să reflectăm la aceste două citate, pentru a întrevedea viitorul României: un popor manipulat, un popor condamnat la sclavia muncilor de jos ale lumii! Cam asta ne aşteaptă, dacă nu vom stopa acest adevărat masacru al învăţământului românesc, dacă nu vom înceta să schimbăm miniştri doar din raţiuni ale jocului politic, dacă nu vom fi capabili să acceptăm că societatea românească are o problemă majoră, care înseamnă educaţia.

Recentele simulări ale examenelor de bacalaureat şi evaluare naţională au dat dimensiunea adevăratului dezastru, au pus în faţa noastră o oglindă în care trebuie să avem curajul să ne uităm. Doar 53% dintre elevii de clasa a VIII-a au luat medii de trecere. Ce minune s-ar putea întâmpla până la vară, pentru ca aceste procente să se modifice? Ori subiecte mai uşoare, ceea ce înseamnă că ne păcălim, ori mici creşteri ale procentului, în urma acestui semnal de alarmă tras. Să nu ne minţim, însă. Pe fond, aproape 40% dintre copiii României intră la liceu doar pentru că învăţământul este obligatoriu, dar notele lor sunt mai mici de 5. Da, analfabetismul funcţional este o realitate care devine tot mai apăsătoare şi mai presantă! Pentru că, dacă la acest procent de 53% adăugăm şi constatarea că, dintre cei care au trecut pragul, un sfert au obţinut medii între 5 şi 6, o să avem tabloul sumbru al realităţii şcolare româneşti.

La simularea pentru bacalaureat, rata cumulată de promovare, la clasele a XI-a şi a XII-a, a fost de 36,8%, iar ponderea elevilor de clasa a XII-a cu medii care asigură promovarea trece uşor de 42%. Nu vă îngrijorează că aproape 40% dintre elevii de clasa a VIII-a nu pot obţine un 5 la matematică şi că mai bine de 30% dintre ei nu trec de evaluarea la limba română? Nu vă îngrijorează că mai bine de 30% dintre absolvenţii de clasa a XII-a nu pot obţine un 5 la limba şi literatura ţării lor? Mă tem că începem să vorbim nu doar despre analfabetismul funcţional, ci şi despre un analfabetism real, cauzat de o şcoală românească tot mai eterogenă, mai lipsită de predictibilitate şi de coerenţă!

Pentru orice popor raţional, educaţia trebuie să reprezinte o prioritate. N-ar trebui să fie loc de jumătăţi de măsură, de dispute politicianiste, de decizii fără fundament. Pentru că, da, un popor educat este un popor care are istorie şi viitor, format din oameni care au aspiraţii, libertate şi speranţe. Am tot mai des sentimentul că parcă s-a dorit ca şcoala românească a ultimilor 30 de ani să fie veşnic încercată, de o calitate tot mai îndoielnică şi cu rezultate tot mai catastrofale pentru societate.

În 30 de ani, s-au perindat 26 de miniştri. Fiecare şi-a făcut propria lui reformă. Aproape toţi au anulat tot ce făcuse predecesorul şi au negat cam tot ce se modificase înainte. Degringolada a pus stăpânire pe învăţământul românesc, a aruncat în haos elevi, părinţi şi cadre didactice. Pentru învăţământul românesc, "predictibilitate" este doar un cuvânt din dicţionar, regulile se schimbă în mijlocul anului şcolar, gândurile peste noapte ale unui ministru devin ordine şi se aplică, iar urmările le constatăm cu toţii - 47%, adică aproape jumătate dintre elevii care încheie ciclul gimnazial nu sunt pregătiţi pentru evaluarea naţională, iar 58% dintre absolvenţii de liceu nu fac faţă unui bacalaureat.

Mă tem că lucrurile nu se opresc aici. Deja, de câteva zile, aud din nou, cuvântul "reformă", din gura unui ministru care a lăsat România fără şcoli profesionale şi de meserii! Deja vorbim despre un învăţământ de 13 clase, de modificarea bacalaureatului şi de cine mai ştie ce abrambureli! Joaca de-a educaţia continuă în acelaşi mod iresponsabil cu care PSD ne-a obişnuit. Numai că, pe fiecare dintre noi ar trebui să ne preocupe soarta copiilor noştri, ce fel de indivizi modelează şcoala românească, ce abilităţi le dezvoltă, ce cunoştinţe le imprimă.

Cât de actual mai este învăţământul românesc, cât de racordat este el la nevoile unei lumi globalizate, aflate într-o dinamică fără precedent? Ce şanse dăm acestor copii şi tineri şi ce şanse dăm, de fapt, României? Pentru că mă tem că tot acest joc nu face decât să condamne viitorul României!