Parliamentary debates

Domnul Adrian-Alin Petrache:

"Hochei pe gheaţă... fără gheaţă"

Caracterizat ca fiind o combinaţie între eleganţă, spirit de echipă, agresivitate şi rapiditate, hocheiul pe gheaţă este unul dintre cele mai iubite sporturi de iarnă.

În trecut, acest sport ne-a reprezentat cu mândrie şi onoare la campionate mondiale şi olimpiade, hocheiştii români având forţa şi determinarea necesare pentru a lupta de la egal la egal cu echipe cu tradiţie. Personalităţi precum Tureanu, Axente, Pisaru, Gheorghiu, Hălăucă sau Gall au fost doar câteva dintre numele care au făcut istorie în acest sport.

Pe plan internaţional, echipa de hochei pe gheaţă a României a obţinut în 1977 cea mai mare performanţă, calificarea în grupa A a Campionatului mondial şi o victorie răsunătoare în faţa formaţiei similare a Statelor Unite ale Americii.

Din nefericire, după 1990, lipsa investiţiilor în dezvoltarea hocheiului, pe de o parte, iar, pe de altă parte, lipsa unităţii celor care au activat în domeniu, au acaparat sportul cu pucul şi crosa din ţara noastră, performanţa devenind un soi de Fata Morgana.

În ceea ce priveşte situaţia actuală, în hochei "abia dacă mai există gheaţă pe patinoar". De valoare sau perspective nici nu mai poate fi vorba. E dramatic ce se întâmplă în acest sport, care, în urmă cu ceva timp, aducea în tribune mii de iubitori ai sporturilor de iarnă.

Unul din impedimentele majore care au stat la baza imposibilităţii menţinerii în ierarhia mondială este faptul că au dispărut centre importante de formare a sportivilor, precum Gheorgheni, Rădăuţi, Galaţi, Odorhei şi, nu în ultimul rând, Bucureşti. Îngrijorător este şi faptul că au dispărut grupele de copii şi că nu mai vine nimeni din urmă, întrucât este nevoie de circa 10 ani pentru ca o generaţie să înceapă să performeze.

Bucureştiul zilelor noastre are o caracteristică unică în Europa. Peste 500 de hocheişti şi patinatori au rămas de câteva luni bune fără "obiectul muncii", fără un patinoar funcţional, în condiţiile în care, din primăvara acestui an, la "Mihai Flamaropol", unicul patinoar sportiv din capitală, s-a întrerupt alimentarea cu energie electrică şi apă potabilă. Astfel, antrenamentele specifice pe gheaţă au fost înlocuite cu alergări prin parcuri sau cu pregătire la sala de forţă.

În aceste condiţii, una dintre echipele reprezentative ale României, Steaua Bucureşti, este relocată temporar la Târgu Mureş. Alte echipe cu performanţe notabile în trecut s-au desfiinţat: Rapid în anul 2000 şi Dinamo în 2006. Între timp, în România s-au construit patinoare acolo unde nu erau echipe: Braşov, Cârţa sau Târgu Mureş.

Este de neconceput faptul că într-o capitală europeană cu peste două milioane de locuitori nu există nici măcar un patinoar de performanţă.

În concluzie, transmit un mesaj către Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi către Ministerul Tineretului şi Sportului, prin care trag un semnal de alarmă asupra situaţiei în care se află hocheiul românesc, în general, şi cel din Bucureşti, în special, şi rog să se analizeze posibilitatea construirii unui patinoar performant în Bucureşti.