Parliamentary debates

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"10 ani de NATO - o Românie mai protejată. Trebuie mărit bugetul MApN"

Sărbătorirea a 10 ani de la aderarea României la Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord trebuie pusă în contextul evoluţiilor geopolitice şi militare care au loc în jurul nostru. Criza ucraineană, dublată de evoluţiile din zona statelor baltice sau de situaţia din Republica Moldova şi Transnistria arată că turbulenţele istorice ale Europei Centrale şi de Est nu s-au încheiat încă.

De aceea, un deceniu de când ţara noastră este membră NATO trebuie să reprezinte un dublu prilej de reflecţie, pe de o parte, la securitatea pe care ne-o garantează această organizaţie militară. Nu se pune în niciun moment problema unei agresiuni de natură militară împotriva ţării noastre. Suntem parte a celei mai puternice alianţe militare pe care globul pământesc a cunoscut-o vreodată. Amplasarea scutului antirachetă de la Deveselu reprezintă o garanţie suplimentară a securităţii naţionale, dar şi a importanţei pe care o jucăm în contextul geopolitic, România reprezentând frontiera de est a NATO.

Pe de altă parte, este un foarte bun prilej de a privi în urmă şi a marca progresele extrem de importante pe care le-a făcut România în ultimii 20 de ani: de la un stat fost comunist, aflat într-o tranziţie lentă la o economie de piaţă, la un stat care împărtăşeşte valorile şi principiile asumate de ţări cu o democraţie puternic consolidată, aşa cum sunt statele membre NATO şi UE. Oricât de pesimişti sau de nostalgici am fi, trebuie să constatăm drumul înainte pe care l-a înregistrat România, la fel cum trebuie să recunoaştem că a existat o strânsă şi semnificativă cooperare între clasa politică şi societatea civilă. Asta arată că, atunci când întreaga societate îşi asumă un drum, suntem în stare să facem lucrurile importante pentru a ne atinge ţintele asumate. De altfel, consider că, dincolo de stridenţele specifice unor actori publici de o culoare politică sau alta, manifestările la 10 ani de la aderarea la NATO arată că România este la fel de unită în asumarea cu tărie a principiilor şi valorilor comune la fel ca în urmă cu un deceniu.

Vreau să mă alătur şi eu corului de oameni publici care felicită progresele înregistrate în ultimii 15 ani de Armata Română. E o instituţie care a reuşit să se reformeze şi să se modernizeze la standarde occidentale, militarii români fiind extrem de apreciaţi la nivelul NATO. De altfel, aceştia ne-au reprezentat cu cinste şi onoare în absolut toate teatrele de operaţiuni în care Organizaţia Atlanticului de Nord este implicată. Sacrificiile făcute de soldaţii noştri pentru apărarea patriei şi a intereselor naţionale nu vor fi uitate, iar ei vor intra, cu siguranţă, în cartea de glorie a naţiunii române, pentru că au servit cu cinste şi onoare România.

Pentru că s-a născut o întreagă dezbatere privind nivelul de finanţare al Ministerului Apărării Naţionale, îmi exprim şi eu susţinerea faţă de ideea alocării unui minim de 2% din produsul intern brut pentru a se înţelege că, deşi există foarte multe priorităţi sociale şi economice, securitatea naţională este cel mai important lucru de care avem nevoie, mai ales că România se află la intersecţia a două lumi, aşa cum se poate vedea şi din evoluţiile recente din Ucraina.