Parliamentary debates

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"Bugetul pe 2015 trebuie construit în jurul unui deficit bugetar de 1,4%, pentru ca România să se poată dezvolta"

România a avut în ultimii trei ani de zile o creştere economică semnificativă, într-un context internaţional nu neapărat favorabil, în condiţiile în care, până în primul trimestru al lui 2014, zona euro s-a aflat continuu în recesiune. Acest avans al economiei naţionale s-a realizat în contextul în care ţara noastră şi-a respectat toate angajamentele asumate cu privire la deficitul bugetar: în 2012 acesta a fost de 3%, în 2013 de 2,5% şi, acum, foarte probabil, apropiat de 2%, în condiţiile în care, după primele trei trimestre, ne aflăm chiar pe un uşor excedent. Guvernul Ponta a scos România din procedura de infringement pentru deficit excesiv, ţara noastră fiind a şaptea din toată Uniunea Europeană care s-a aliniat la prevederile tratatului de guvernanţă fiscală, coborând deficitul sub pragul de 3%.

Aşa stând lucrurile, este evident că guvernul actual şi prim-ministrul Ponta au un track record foarte serios în ceea ce priveşte respectarea condiţiilor impuse de acordul cu Fondul Monetar Internaţional, Banca Mondială şi Comisia Europeană. România a fost poate cel mai ascultător elev al FMI şi şi-a respectat mereu în ultimii trei ani angajamentele asumate, în ciuda faptului că obligaţiile de plată ale ţării au crescut constant. Am învăţat să ne descurcăm cu ceea ce producem, întocmai ca o familie care nu se întinde mai mult decât îi este plapuma.

În acest context, întreaga dezbatere publică privind intenţia FMI de a impune României un deficit bugetar de 0,9% pentru 2015 reprezintă o uriaşă capcană pentru economia naţională. Dacă guvernul ar accepta o asemenea condiţionalitate, total nejustificată în contextul actual, economia naţională ar putea fi frânată în perspectiva anului viitor. Această reducere a deficitului bugetar înseamnă, în realitate, bani mai puţini pentru sectoare cheie, precum investiţiile în infrastructură, cofinanţarea fondurilor europene, sănătate şi educaţie sau apărare în condiţiile în care, la graniţa de nord, există un conflict militar. Luând în considerare obligaţiile de plată din datoriile făcute în timpul guvernării Boc, rambursările către FMI din acordul de 20 de miliarde de euro şi plăţile către bugetarii care au câştigat în instanţă împotriva tăierilor de salarii, observăm că Executivul actual ar cheltui semnificativ mai puţin decât ar produce. Or, dezvoltarea economică a unei ţări se realizează, oriunde în această lume, prin investiţii.

Atitudinea negociatorilor Fondului Monetar surprinde foarte mult în contextul în care, la discuţiile precedente, exista deja asumarea unui deficit de 1,4% pentru 2015. Practic, detaliile acestea erau deja bătute în cuie, iar Cabinetul Ponta a venit cu propunerea care fusese iniţial acceptată de FMI. Schimbarea aceasta de optică a delegaţiei venite de la Washington este total nejustificată şi neprofesionistă. Este ca şi când o bancă ar obliga un client să cheltuiască mai puţin în condiţiile în care salariul acestuia ar fi crescut. Nicăieri în lume FMI nu s-a mai comportat astfel încât să forţeze o reducere de asemenea dimensiuni a deficitului într-un context economic altfel prielnic.

În condiţiile acestea, semnalul pentru guvern este acela de a merge până la capăt în negociere cu deficitul de 1,4%. Este important să dăm un semnal că Executivul României nu negociază în genunchi, că îşi respectă angajamentul luat şi că e nevoie ca şi Fondul Monetar Internaţional să înţeleagă că nu pot schimba condiţiile impuse ţării noastre după cum li se năzare la Washington. Ar fi bine, în acest context mai larg, ca FMI să se abţină de la eventuale jocuri de natură politică, pentru că acestea nu fac bine nici imaginii instituţiei şi nici acordului de asistenţă economică între instituţie şi România.

Opoziţia care susţine acum varianta FMI de deficit de 0,9% se comportă ca un copil râzgâiat care îşi doreşte prin orice mijloace să pună mâna pe borcanul cu bomboane, fără însă să aibă vreun drept în acest sens. Guvernarea Boc a însemnat deficit bugetar de 8,5% în 2009, 6,58% în 2010 şi 4,35% în 2011. Vorbim de cifre colosale, de la 3 până la aproape 7 ori mai mari decât îşi asumă Cabinetul Ponta pentru 2015. Şi asta în ani în care a existat o recesiune foarte puternică. Aşa stând lucrurile, ca aceiaşi oameni care s-au împrumutat zeci de miliarde de euro la FMI şi au plătit pensii şi salarii din împrumuturi să vină şi să facă pe lupii moralişti, este deja prea mult. Au pus deja o dată economia românească pe butuci, nu trebuie să li se permită să o facă din nou. Au uitat cum Guvernul Boc cerea în 2012 FMI-ului un deficit mai mare pentru pomeni electorale, deşi economia nu îşi revenise încă. Această atitudine a PNL-PDL face foarte mult rău ţării şi creează premisele ca România să treacă din nou în zona de recesiune.