Parliamentary debates

Doamna Camelia Gavrilă:

"Psihologia - calea şi soluţia pentru un mediu educaţional de calitate, sigur şi echilibrat"

Implementarea unei modalităţi eficiente de evaluare psihologică a profesorilor şi creşterea numărului de consilieri şcolari constituie priorităţi pentru o educaţie de calitate.

Complexitatea sistemului educaţional românesc şi a problemelor specifice implică şi interacţiunea dintre profesori, care trebuie să fie modele şi repere pentru tinerii, şi elevii cu un contur al personalităţii încă nedefinit, aflaţi într-o continuă căutare prin labirintul cunoaşterii, parcurgând drumul dificil al înţelegerii lumii, dar şi al înţelegerii de sine. Interacţiunea nu vizează doar aspecte profesionale, didactice, cuprinse în cadrul procesului de predare-învăţare-evaluare, ci şi numeroase şi consistente elemente de ordin psihologic, relaţii interumane, apreciere sau rezervă, simpatii şi reţineri, comunicare caldă, empatică sau relaţii reci, distante, toate determinate de trăsăturile de personalitate, de temperament, de datele psihice ale fiecărui actor implicat, aspecte care nu pot fi încadrate în planuri de lecţii sau într-un curs anume.

Prezenta declaraţie politică revine cu un nou semnal de alarmă asupra importanţei evaluării psihologice periodice a cadrelor didactice, a personalului didactic auxiliar şi chiar nedidactic, demers care se cere urgentat la nivelul sistemului educaţional, în întregul său. Profesia de dascăl înseamnă implicare emoţională, comunicare, talent pedagogic, multiple competenţe, dincolo de cele strict ştiinţifice, profesionale. Testarea psihologică periodică este esenţială pentru a identifica posibile disfuncţii, dizarmonii interioare, forme incipiente de depresie, pentru identificarea şi eliminarea unor posibile patologii care ar afecta procesul didactic, educaţional, relaţiile echilibrate şi corecte, pedagogice din lumea şcolii.

Pe de altă parte, la fel de importantă este şi problema consilierii psihologice a elevilor, unde semnalăm din nou numărul insuficient de consilieri şcolari, care să ajute tinerii să reziste factorilor de presiune psihică, mediului social complex, tensiunilor familiale, dificultăţilor de învăţare, dar şi tentaţiilor negative dintr-o lume contrastantă şi inegală valoric.

Cu siguranţă, asemenea evaluări şi testări sunt necesare în orice mediu care presupune interacţiunea continuă cu publicul, cu diferite persoane - administraţie, poliţie, jandarmerie, justiţie, lumea medicală -, dar mai ales acolo unde vorbim despre copii şi despre adolescenţi, despre fragilitatea vârstelor, despre demersuri didactice şi educaţionale, despre formare şi instruire a celor implicaţi. Evaluarea psihologică presupune investigarea şi analiza modului în care funcţionează psihicul unei persoane, prin testări de ordin cognitiv, neuropsihologic, comportamental, sau prin testarea unor aspecte care ţin de personalitate şi de mecanismele de adaptare la stres.

Potrivit unui studiu realizat de UNICEF România, rata fenomenelor de violenţă în şcoli, în anul 2016, a fost de peste 13.000 de cazuri raportate, fie că vorbim despre conflicte între elevi şi profesori, fie între adulţi implicaţi în diferite activităţi ale şcolii etc., cu un procent de 82%, mai mare în cartierele periferice faţă de zonele centrale, unde rata este de 73%. România ocupă poziţii critice în statisticile Uniunii Europene, întrucât unul din trei copii este cel puţin o dată agresat fizic pe întreaga perioadă a ciclurilor şcolare, după cum şi cazurile de violenţă domestică afectează copiii, fie că sunt ei înşişi victime, fie că asistă la scene violente consumate în familie. Aceste cifre reprezintă vârful unui iceberg, pentru că în realitate numărul este mult mai mare, o parte dintre cazuri nefiind raportate de teamă, din discreţie, în speranţa unor remedieri, dar şi pentru că multe dintre acestea se produc în afara unităţilor de învăţământ.

Pentru diminuarea acestui fenomen, care umbreşte şi complică sistemul educaţional românesc, o testare psihologică şi, apoi, o evaluare psihologică care să permită o analiză nuanţată, completă şi detaliată, precum şi creşterea numărului de consilieri şcolari reprezintă primi paşi. Aceste ameliorări se pot realiza printr-un efort comun, inclusiv de ordin financiar, din partea consiliilor locale şi a ministerelor de resort, într-o colaborare cu facultăţile de profil psihologic, cu inspectoratele şcolare şi cu echipele de management ale unităţilor de învăţământ.

Profesorul reprezintă reperul şi modelul moral şi profesional pentru formarea tinerilor aflaţi pe un drum cognitiv complex, într-o continuă descoperire a lumii şi a propriei fiinţe. Cadrul didactic practică o meserie dificilă, de vocaţie, are puterea de a dărui cunoaştere, cultură, valori, emoţii. Cu siguranţă, aceste aspecte aduc rezultate pozitive şi succese pedagogice, atunci când sunt transpuse în practică, într-un mediu propice învăţării, dezvoltării, caracterizat şi de o stare neuropsihologică, emoţională, cognitivă şi comportamentală adecvată procesului didactic.

Există şi un suport legislativ - evaluarea psihologică a personalului didactic din unităţile de învăţământ este obligatorie în baza prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1.169/2011 pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 355/2007 privind supravegherea sănătăţii lucrătorilor, astfel încât testarea trebuie să fie anuală din punct de vedere medical, în virtutea unor contracte de servicii de specialitate pentru medicina muncii. Unele aspecte negative, disfuncţii, acte de violenţă fizică sau verbală, relaţii tensionate sau devieri comportamentale ar putea să fie diminuate prin testarea psihologică atentă a personalului, prin parcurgerea unor evaluări, prin interviuri, prin parcurgerea unor chestionare cu relevanţă în domeniu, iar acolo unde sunt deficienţe, corectarea lor să fie posibilă prin consiliere, intervenţie de specialitate, programe adecvate. În mod evident este necesară modificarea prevederilor actuale, prin detalierea unor abordări, astfel încât testarea psihologică să devină obligatorie atunci când apar situaţii speciale. Consider că este necesară crearea unor grupuri de lucru mixte, formate din psihologi, pedagogi, psihiatri, sociologi, dar şi specialişti în management educaţional, care să propună soluţii concrete pentru un nou model de evaluare psihologică, în acord cu nevoile şcolii româneşti, folosind cele mai recente teste şi tendinţe în domeniu.

Într-o recentă declaraţie politică, am prezentat la tribuna Parlamentului situaţia consilierilor şcolari din România şi am abordat conducerea Ministerului Educaţiei Naţionale, a Departamentului de Resurse Umane, pentru o analiză eficientă şi riguroasă a situaţiei reale şi a posibilităţilor de creştere a numărului acestora, de alocare a unui număr mai mare de consilieri, de specialişti în psihologie şi pedagogie. Regăsim în prezent consilieri şcolari bine pregătiţi, dar într-un număr scăzut în raport cu cel al elevilor din şcoli. Mai mult de 800 de elevi pentru un consilier şcolar reprezintă un raport nefavorabil. Identificarea problemelor, consilierea şcolară, dialogul permanent, conturarea unor soluţii adecvate pentru problemele tinerilor, dar şi elemente care ţin de orientarea în carieră reprezintă doar câteva dintre sarcinile complexe ale unui consilier şcolar. Cu toate acestea, numărul lor scăzut face ca sistemul să fie încă unul insuficient pregătit să evite şi să gestioneze relaţiile tensionate între elevi sau elevi şi profesori, eşecul şcolar, riscul de abandon, violenţa din şcoli, fenomenul de bullying în şcoli etc.

Şcoala reprezintă un microunivers social pentru copii, dar şi locul unde profesorii îşi desfăşoară activitatea şi îşi petrec o bună parte din timpul lor instruind, modelând comportamente şi personalităţi. Dezechilibrele regăsite, vulnerabilităţile individuale, cât şi colective pot fi corectate dacă sunt depistate la timp, printr-o evaluare psihologică corectă şi prin monitorizare continuă, atât în direcţia cadrelor didactice, a personalului din şcoli, cât şi a elevilor.

În calitate de parlamentari, dar şi ca profesionişti ai domeniului, avem datoria de a ne apleca atent asupra tuturor aspectelor care ţin de asigurarea unor condiţii optime pentru derularea procesului de învăţământ în şcoli, astfel încât tinerii să beneficieze nu doar de dotări şi de un curriculum modern, dar mai ales de un confort psiho-social, acel "plus" intangibil fără de care nu există succes şcolar. Am convingerea că tinerii au nevoie de îndrumare şi de consiliere mai ales astăzi, când trăim şi activăm într-o societate complexă care oferă mai multe întrebări decât răspunsuri, o societate dinamică, fluidă, care îi pune uneori în dificultate chiar şi pe adulţii cu experienţă de viaţă şi profesională.