Parliamentary debates

Domnul Gabriel-Ioan Avrămescu:

Românii îşi doresc un lucru foarte simplu de la cei care conduc statul - măsuri care să se reflecte în bani, în buzunarele lor.

Şi cum mulţi dintre cei care au condus, de-a lungul anilor, au pus boul înaintea carului, acum pare că repetăm aceeaşi greşeală prin măsuri impuse fără un calcul al impactului financiar şi social pe viitor.

Aşadar, se discută mult pe subiectul introducerea impozitării progresive, o idee mult disputată în condiţiile unei crize economice iminente.

Să începem cu începutul.

În condiţiile în care ANAF are probleme de colectare, deşi în prezent în România avem cel mai simplu sistem de taxare reprezentat de cota unică, atunci, introducerea unui impozit progresiv, mai mult, a unui impozit progresiv nu doar pe veniturile salariale, ci pe toate veniturile, ar implica o capacitate administrativă pe care statul, cu regret spun, nu o are.

Ministrul finanţelor, Adrian Câciu, vrea supraimpozitarea averilor, respectiv a celor cu mai multe proprietăţi sau maşini, mai vrea schimbarea regimului pentru microîntreprinderi sau de taxare a dealerilor din energie. Este clar că vorbim despre măsuri care ne aduc aminte de o perioadă de tristă amintire, respectiv de comunismul de care am reuşit să scăpăm cu jertfa multor români acum mai bine de 30 de ani.

Ceea ce cred că domnul Câciu nu a calculat este impactul pe care ar putea să-l aibă introducerea impozitării progresive.

Deşi baza de impozitare s-a tot redus inclusiv prin măsuri precum mutarea plăţii obligaţiilor de la angajator, la angajat sau introducerea a nenumărate excepţii de la plata impozitului pe venit, facilităţi de care beneficiază în prezent categorii importante de contribuabili, cum ar fi salariaţii din construcţii sau IT, acestea adăugându-se la cei peste un milion de oameni care se presupune că muncesc la negru, o măsură de îngrădire, de persecuţie asupra averii unora dintre români nu reprezintă nicidecum o soluţie.

Conform statisticilor, 95% dintre companii se declară microîntreprinderi, pentru a beneficia de un regim fiscal mai blând. Aşadar, există deja un obicei al celor care fac afaceri la noi în ţară să caute soluţii pentru a contribui cât mai puţin la bugetul de stat.

Soluţia este să începem cu începutul şi să corectăm acolo unde este cazul pentru a convieţui cu toţii mai săraci sau mai bogaţi, într-o economie sănătoasă de stat.

Este imperioasă corectarea actualelor probleme, de la colectare la conformare, de la eliminarea excepţiilor şi a regimurilor fiscale preferenţiale şi abia apoi să ne lansăm în alte planuri de modificare a actualului Cod fiscal.

Soluţiile sunt la îndemână, important este să le dezbatem şi să nu ne blocăm în idei, ci să aplicăm măsuri pentru banii din buzunarele românilor.