Parliamentary debates

Domnul Dumitru Rujan:

"Agricultura românească produce, însă nu este protejată!"

De Sfintele Sărbători de Paşte, de anul acesta, românii au făcut faţă, cu mare dificultate, cheltuielilor, pentru că preţul ridicat al produselor alimentare le-a limitat puternic opţiunile. Magazinele şi pieţele au fost, ce-i drept, pline cu oferte ale comercianţilor, însă nu cu ouă româneşti, ci cu ouă din Polonia, nu cu făină românească, ci din Germania, nu cu brânză de la stână, ci cu lapte şi brânzeturi din Ungaria sau Italia. Până şi carnea de miel sau miezul de nucă au venit din import, din mai multe state din Uniunea Europeană sau chiar din exteriorul UE, deşi România este unul dintre cei mai mari şi mai recunoscuţi producători la nivel european.

Această situaţie este inacceptabilă, în condiţiile în care fermierii români muncesc mult, obţin produse de cea mai bună calitate şi nu au cum să îşi valorifice munca. La Caraş-Severin, judeţ cunoscut pentru efectivele mari de ovine, mieii fie au rămas la stână, fie au plecat la export, în cazul în care ciobanii au fost norocoşi şi cineva le-a vrut produsele la un preţ acceptabil.

Nu vreau să se înţeleagă greşit că aş avea ceva cu produsele care vin în România, pe calea importului. Dimpotrivă, consider că acele produse diversifică oferta din piaţa românească şi sporesc concurenţa.

Problema agriculturii româneşti este aceea că fermierii români nu au nici cel mai mic sprijin să poată să îşi valorifice produsele, atât în ţară, cât şi la export. Ciobanii aruncă lâna, pentru că nu au ce face cu ea. Unii legumicultori au întors brazda peste unele culturi, pentru că nu au avut unde şi cui să le vândă sau cum să le depoziteze. Alţii rămân cu produsele nevândute din cauza unor elemente vizibile de concurenţă neloială. În tot acest timp, ne întrebăm cu toţii - unde-i ministrul agriculturii? Unde sunt aprozarele sale falimentare, care nu au fost decât nişte tunuri imobiliare? Unde sunt fabricile de lână, care să colecteze materia primă de la ciobani? Cum de avem în continuare în ţară pestă porcină africană şi gripă aviară? Ce a făcut pentru ca cerealele ucrainene să nu îi devasteze pe fermierii din România?

Am pus aceste întrebări ştiind că sunt mai degrabă retorice. Este de apreciat faptul că majoritatea colegilor din coaliţie au înţeles necesitatea înlocuirii actualului ministru al agriculturii, pentru că nici nu vrea şi nici nu poate să răspundă exigenţelor şi provocărilor din agricultura modernă. România are nevoie, cât mai rapid, de o viziune şi de politici orientate către sprijinirea fermierilor români şi către o bună valorificare a muncii lor. Riscurile alimentare asupra Europei nu au dispărut, iar prin politici corecte şi măsuri de sprijin, România şi fermierii români pot avea numai de câştigat.