Parliamentary debates

Domnul Vasile Lupu:

Doamna Leonida Lari.

Se pregăteşte domnul Romulus Raicu.

Doamna Leonida Lari Iorga:

Stimaţi colegi,

Ştim toţi că Mihai Eminescu este apărat într-atât de bine de opera sa, încât nu-l poate coborî nimeni de pe soclul de poet naţional şi universal. Şi, totuşi, când străinii şi vânduţii autohtoni îl iau drept cal de bătaie pentru a distruge temeiurile politice şi culturale ale poporului român din interior, este cazul să intervenim pentru a lămuri nişte treburi.

Eu, personal, nu credeam vreodată că voi ajunge să pledez şi în ţara mamă pentru Mihai Eminescu, opera poetică şi politică a căruia ne-a păstrat fiinţa naţională în Basarabia şi Bucovina.

Din păcate, cum Eminescu n-a încăput în tiparele vremii sale, iată că nu încape nici în tiparele vremii noastre, fiind etichetat cu cele mai murdare cuvinte de un grup de aşa-zişi scriitori, aciuaţi pe lângă revista "Dilema". Citiţi numărul 265/27 februarie - 5 martie 1998.

Este vorba de un atac politic organizat la adresa celui mai mare poet al românilor. Iniţiatorul acestui atac este un perfect anonim, C.P. Bădescu, care recunoaşte fără ocolişuri că el a propus revizuirea operei lui Eminescu ca temă de dezbatere.

Este de domeniul incredibilului ca nişte scriitori, care nu au ajuns nici la călcâiul lui Eminescu, să-l foarfece într-un mod primitiv, cu agresivitate nedisimulată.

Dintr-un început am gândit că este o răzbunare de rataţi. Dar sextetul de articole inserate îmi dovedeşte ceva mult mai grav. Aşadar, ce deranjează în opera lui Eminescu grupul respectiv, ca să nu zic comandoul filosemit cu ingrediente ţigăneşti, compus din: C.P. Bădescu, I.D. Lefter, R. Rădulescu, Foarţă, Radu, Târtărescu, Bobe, Cornea, Preda? La care nu înţelegem ralierea lui Nicolae Manolescu.

Membrii grupului sus numit sunt deranjaţi nu atât de fondul estetic, ci de fondul social-politic al operei lui Eminescu, de actualitatea lui şi în zilele noastre.

C.P. Bădescu, în argumentul său debitează că poezia lui Eminescu nu-l încântă, că poetul pentru el nu există, că este ceva inert, ridicol, ca o statuie goală pe dinăuntru şi cu un dangăt spart. Păi, şi Gioconda îi lasă reci pe unii, dar aceasta nu înseamnă că nu este operă de artă!

Abia la Zigu Ornea, cu toată ipocrizia sa, se vede clar. Zigu Ornea deconspiră totuşi complotul grupului filosemit, grup care a stat îndelung la taifas, distribuind fiecăruia lucrul pentru acasă. Abia la Zigu Ornea apare cauza acestei acţiuni concertate de blasfemiere a lui Eminescu ca poet naţional şi universal.

Eminescu, ca gazetar, a consemnat o stare de fapt din anii 1880, 1881, şi anume "...că pătura superpusă - avocaţi, funcţionari, politicieni, comercianţi şi alţii - este compusă din alogeni şi este străină de neam".

Cu ce a greşit Eminescu prin faptul că a consemnat o stare de fapt, un adevăr? Ei, uite, alianţei israelite de pe atunci nu i-a convenit consemnarea care, se pare, a contribuit şi la nişte voturi în plus pentru cauza românilor în Adunarea Naţională. Acea cutezanţă de atunci a lui Eminescu este sancţionată şi acum. Mai ales acum, când avem aceeaşi stare de lucruri.

Oare românii din ţară şi din afara actualelor ei hotare nu sunt marginalizaţi, batjocoriţi? Oare nu se simt străini în ţara strămoşilor lor?

De altfel, Zigu Ornea vede un rău şi în faptul că românii basarabeni îl iubesc pe Eminescu. Dar anume opera politică, anume poezia patriotică a lui Eminescu era cu noi pe baricade pentru a recăpăta dreptul la limbă, grafie, istorie, la identitate ca neam!

Abia acum, citindu-l pe Ornea, am făcut legătura între detractorii lui Eminescu la Chişinău şi detractorii lui la Bucureşti - au aceeaşi şcoală. Iar ultimul mişel din acest grup, C. Preda, cere pur şi simplu un scuipat în faţă pentru afirmaţiile sale dezonorante că, adicătelea, "Eminescu trebuie contestat şi demitizat, dar nu ca gândire politică rudimentară, căci este nul". Atunci, neîndoielnic, are în vedere poezia. Regret, dar o nulitate este C. Preda şi tot neamul lui de trădători. Iar pentru asemenea expresii, există şi o judecată pe pământ, nu numai una în ceruri. Nici ruşii nu şi-au permis luxul de a-l defăima pe Eminescu, ci, dimpotrivă, i-au încredinţat opera celor mai buni scriitori ai lor.

În sfârşit, se adeveresc profeţiile despre cei care au făcut şi fac în continuare cele mai mari deservicii neamului românesc, voindu-l dispărut din istorie. Anume acestora Eminescu le-a răspuns cu vehemenţă pe când trăia, răspunsul lui fiind valabil şi astăzi: "Voi sunteţi urmaţii Romei?/ Nişte răi şi nişte fameni./ E ruşine omenirii a vă zice vouă oameni".

Mulţumesc.