Parliamentary debates

Domnul Vasile Lupu:

Domnul Lazăr Lădariu. Se pregăteşte domnul Nicolae Popa.

Domnul Lazăr Lădariu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Când încă nu se stinsese bine ecoul fluierăturilor, huiduielilor, urletelor, la adresa Imnului de stat al României, pe Nepstadion, al zborului pietrei spre parbrizele şi geamurile autocarelor şi autoturismelor care i-au dus, la Budapesta, pe turiştii români care doreau să vadă meciul de fotbal între naţionalele României şi Ungariei, când încă nu se uscase scuipatul de pe obrazul celor care vorbeau limba mamei lor, adică româna, când încă mai dăinuiau jignirile, dezlănţuirea tribală, laolaltă cu toate celelalte dovezi ale urii, duşmăniei şi lipsei de respect ale celor care au transformat o competiţie sportivă într-o răzbunare şi o răfuială istorică, câteva litere în bronz cădeau din textul de pe monumentul "Ostaşului român" din centrul Tg.Mureş-ului.

Supăraţi, probabil, că acelaşi ostaş român a pus de două ori opinca tradiţională în cuiul clădirii Parlamentului din Budapesta, într-un gest de vandalism amintind şi de profanarea monumentului lui Avram Iancu, din primăvara lui 1990, şi de distrugerea bustului lui Nicolae Bălcescu din Sovata, iresponsabili, acoperiţi de vălul nopţii, au trecut, de la duşmăniile cu cei vii, precum Mihăilă Cofar, la răfuielile cu cei morţi.

Toate acestea se petrec în Ardeal, în România, într-o indiferenţă generală a mai marilor zilei, când, sub ochii unui Guvern antinaţional, cu grija mărturisită de a ţine în braţe UDMR, la Cernatu de Jos şi Balvanyos, la Miercurea Ciuc şi Miercurea Nirajului, la Tg.Mureş şi Odorheiul Secuiesc, iredentişti aplaudaţi de udemeriştii guvernanţi cer autonomii teritoriale, universitate de stat ungurească la Cluj-Napoca, o a doua limbă oficială, maghiara, dublă cetăţenie, restitutio in integrum.

După aceste dovezi clar antiromâneşti, Radu Vasile tace, Emil Constantinescu se face că nu aude şi nu vede, iar domnul Pleşu rezumă totul la a spune că Eva Maria Barky nu ar fi zdravănă la cap.

Gesturilor potrivnice din ultima vreme, care dovedesc că nimic nu mai poate fi întâmplător, le asociem, firesc, şi salba de denumiri pe tablă indicatoare maghiare date localităţilor înşirate, până la Sovata, precum: Gyulakuta (Fântânele), Havadtö (Viforoasa), Erdöszentgyörgy (Sângeorzul de Pădure), Hármasfalvu (Trei Sate), Makfalva (Ghindari), Sóvárd (Sărăţeni) ş.a.m.d.

Nu ne mai miră absolut şi nu-i deranjează, pe cei de la Secretariatul General al Guvernului, că arhicunoscuta Vlăhiţă, din judeţul vecin, pentru rezonanţa românească din denumire, este brutal rebotezată şi devine, din sat al valahilor, Szentegyháza. Iar dacă avem în vedere că toate aceste fărădelegi se petrec aproape simultan cu scoaterea din programa pentru bacalaureat a lui Dimitrie Cantemir, cel mai mare umanist român, a poeziei "Oltul" de Octavian Goga, a "Scrisorii a III-a" de Mihai Eminescu, a capitolului "Statul dac în timpul lui Burebista", de către un ins care parcă ar avea tot timpul bursă Sörös, pe numele Gheorghe Rădulescu, românii trebuie să înceapă să trăiască cu convingerea că puterea şi UDMR au introdus deja muniţie de război pe ţeava armei îndreptate împotriva a tot ceea ce mai înseamnă sentiment naţional.

Recent, un colocviu privind relaţiile române-maghiare, derulat sub înaltul patronaj al preşedinţilor Constantinescu şi Göncz, ţinea să afirme clar: conceptul de stat naţional unitar este perimat, deci trebuie înlocuit sau abandonat. Aceiaşi năbădăioşi neprieteni susţineau că unica soluţie este Universitatea de stat maghiară, uitând, cu desăvârşire, că în Kosovo şi Metohia totul a început de la Universitatea albaneză din Pristina, nucleu iredentist, şovin şi extremist, detonator pentru chiar leagănul Serbiei medievale, cum este şi Transilvania pentru noi, vatră a naşterii poporului român.

O putere iresponsabilă şi trădătoare se face că nu pricepe că, prin tot ce se petrece azi prin Ardeal, se aduc dovezi evidente că iredentiştii unguri vor să şteargă, pe acolo, ce este românesc, tot ceea ce atestă netăgăduit continuitatea, originea latină şi vechimea noastră în spaţiul transilvan, că urmăresc o îndepărtare premeditată de dăinuire agasantă, pentru unii, a insulei de latinitate, în oceanul acesta slav, a României, care le stă în gât, de la o vreme încoace, precum sâcâitorul os de peşte.

Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.