Parliamentary debates

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Nicolae Leonăchescu, se pregăteşte domnul deputat Petre Ţurlea. O să am rugămintea să vă încadraţi în cele 3 minute regulamentare, pentru că sunt foarte mulţi colegi înscrişi pe listă şi nu aş vrea să rămână pentru şedinţa următoare. Aveţi cuvântul!

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Onorat auditoriu,

În ziua de 26 octombrie 1999, marea noastră poetă şi luptătoare pentru Unire, Leonida Lari, a împlinit 50 de ani de când a respirat pentru prima dată aerul Basarabiei martirizate sub cisma ocupaţiei ruse. Este cazul să-i urăm "La mulţi ani", cu sănătate şi cu mari realizări în toate planurile de exprimare a puternicei sale persoanlităţi. Ne-am făcut o datorie creştinească în a-i organiza festivitatea de omagiere a celor 50 de ani de viaţă, de creaţie poetică şi de zbucium pentru idealul naţional.

Am avut ocazia, cu acest prilej, să constatăm statutul intelectualului basarabean credincios neamului nostru, istoriei şi limbii române. Ne-a fost dat să constatăm conul de umbră în care, de 3 ani încoace, a fost aruncată intelectualitatea basarabeană, care mai speră şi mai luptă pentru revenirea Basarabiei la trupul ţării.

Incriminaţi de alogenii din spaţiul dintre Prut şi Nistru de aşa-zisă "trădare", intelectualii basarabeni au căutat şi caută în România sprijin pentru speranţa lor.

Sunt obiect al jocurilor politice şi la ei acasă şi aici, unde mulţi dintre noi i-au privit cu reţinere nejustificată şi i-au ignorat pentru culoarea lor politică. Mihai Prepeliţă a cerut o cameră unde să doarmă şi actuala Putere nu s-a uitat la el. Eugeniu Grebenicov, specialist în computere, a căutat aici un loc de muncă şi toţi l-au respins. Redactorii de la publicaţia "Florile dalbe", în frunte cu Eudochia Verdeş, cer ajutor pentru a mai putea flutura steagul unirii în mijlocul tinerei generaţii şi nimeni nu-i aude, cei avizaţi fiind preocupaţi de plimbările lor prin lume.

Prea Sfinţia Sa Petru, Mitropolitul Basarabiei şi Exarhul plaiurilor, nu a primit în ultimii 3 ani ajutorul trâmbiţat. Biserica noastră din Basarabia a primit în perioada 1992-1996 un ajutor remarcabil; aşa ceva i s-a refuzat după alegerile din 1996.

Leonida Lari face eforturi supraomeneşti ca să asigure apariţia publicaţiei "Glasul naţiunii", cu un grup de intelectuali inimoşi ca Anatol Ciocanu, Vasile Năstase, Gheorghe Vodă, Ion Proca etc., mereu în aşteptarea măruntelor lor salarii, care nu ajung niciodată la timp.

Mai au oare curajul guvernanţii de astăzi ca să privească în ochi intelectualii basarabeni, pe care i-au tratat cu aroganţă europenistă, de pe poziţiile aşa-zisului "elitism supranaţionalist"?

Are cineva dreptul să decidă, în numele nostru, marginalizarea intelectualităţii unioniste din Basarabia pentru ipotetice avantaje politice de conjunctură?

De ce guvernanţii de azi nu aud apelul tulburător al marii noastre poete Leonida Lari, din celebra sa poezie "Fratelui român": "Când ardem ca nişte făclii/ De nevândut în gară,/ Când nu umblăm cu viclenii/ Pentru popor şi ţară/ Atunci, te umple de divin/ Ia-n piept şi sârmi ghimpate,/ Nu da, române, în român/ Nu da, că-ţi este frate!"

Vine un timp al bilanţului şi este dureros faptul că guvernele de după 1996 au ignorat situaţia grea în care trăiesc şi luptă intelectualii din Basarabia. Ba, mai mult, ei au fost loviţi dureros în speranţa lor şi acest fapt eu nu-l pot accepta şi nici uita.

Glasul meu de protest faţă de acest tratament antiromânesc se asociază celui al poetei: "Atunci, m-auzi, nu fi un spân/ Şi nu lucra din spate,/ Nu da, române, în român/ Nu da, că-ţi este frate!" (Aplauze ale deputaţilor din Opoziţie.)