Parliamentary debates

Domnul Valer Dorneanu:

Are cuvântul domnul deputat Iulian Mincu, de la România Mare.

Domnul Iulian Mincu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

În intervenţia mea de astăzi mă voi referi la nivelul de trai din România în perioada de tranziţie 1990-2000.

După opinia Băncii Mondiale, pragul sărăciei este de minimum 2 dolari USA venit persoană/zi, ceea ce înseamnă 60 de dolari pe lună. În România, venitul unui şomer este, atunci când primeşte ajutor de şomaj, de 36 de dolari pe lună, adică 1,28 dolari pe zi. România avea la sfârşitul anului 2000 1.007.131 de şomeri, adică 10,5% din forţele de muncă, din care 255.220 de şomeri neindemnizaţi. Venitul unui ţăran este de 43,3 dolari pe lună, ceea ce înseamnă 1,44 dolari/zi/persoană; un pensionar are venit de 57,1 dolari pe lună (1,90 dolari/zi); un salariat are 65,3 dolari/lună (2,17 dolari/zi), iar un patron 103,2 dolari pe lună (3,44 dolari/zi).

Pe baza unui calcul efectuat de INSOMAR în perioada 16-18 septembrie 2000, 40% din populaţia ţării, adică 9 milioane de oameni câştigă mai puţin decât strictul necesar pentru subzistenţă, iar 39,4% câştigă atât cât să-şi poată asigura un trai la limită; numai 14,7% din populaţie îşi permite un trai decent, adică 3.400.000 de oameni.

La sfârşitul lui decembrie 2000, o evaluare a nivelului de trai, raport câştig/preţuri, ne pune în faţa unei situaţii de-a dreptul alarmante. Astfel, hrana, principala problemă a românilor, costă de 500 de ori mai mult în raport cu 1990, fapt care a deteriorat cantitativ şi calitativ alimentaţia populaţiei.

Întreţinerea locuinţei s-a scumpit de 2.970 de ori în raport cu preţurile din anul 1990 (de la 72 de lei lunar la 213.815 lei lunar).

Preţurile la apă rece şi canalizare au crescut de 5.671 de ori (de la 0,70 lei m.c. în 1990 la 3.970 m.c. în decembrie 2000).

Preţurile la apă caldă menajeră a crescut de 1.590 de ori, iar preţul la energia electrică de 1.727 ori.

Salariile, în schimb, au crescut de numai 618 ori, fără a lua aici în calcul celelalte grupe sociale defavorizate ca: pensionarii, ţăranii, şomerii.

Institutul pentru Cercetarea Calităţii Vieţii a elaborat în luna octombrie 2000 un raport cutremurător: într-o familie de 4 persoane - mama, tata şi 2 copii - existenţa a două salarii medii nete nu acoperă decât 60% din necesităţi. Minimul de trai decent pentru o familie standard era de 6 milioane la acea vreme. Pentru subzistenţă erau necesare 3,5 milioane.

De aceea, alimentaţia s-a deteriorat în această perioadă, fapt care a alterat şi starea de sănătate.

Asistăm la o scădere a consumului de proteine animale sub 20 g/persoană/zi, la o creştere a consumului de grăsimi saturate, la o creştere a consumului de alcool de fabricaţie proprie, între 75 şi 218 g alcool/zi, la o creştere a fumatului, la o scădere a valorii calorice totale şi alterarea calitativă a acesteia.

Ţara noastră este în prezent unul dintre cei mai slabi membri ai grupului CEFTA. Ritmul mediu de dezvoltare anuală în perioada 1991-2000 a fost de 7,15%.

În 1970, Willy Brandt a avut o contribuţie decisivă la clasificarea statelor în: state dezvoltate, în curs de dezvoltare şi subdezvoltate. Singurul criteriu de apreciere era p.i.b./locuitor. România se înscrisese atunci în ţările în curs de dezvoltare.

Banca Mondială recurge astăzi la termenul "indicele dezvoltării umane". Cu excepţia anului 1996, indicele de dezvoltare umană a fost în continuă scădere faţă de 1989 şi ne situează astăzi la 81%. În 1996, ne situam la 93,6%.

Ţinând seamă de toate aceste considerente, organele mondiale ne-au introdus în rândul ţărilor slab dezvoltate.

Pentru a sublinia adevărata situaţie a României, daţi-mi voie să recurg la un articol publicat de "România liberă" la 7 mai 1993, în care se compară alimentaţia populaţiei din România în perioada 1933-1992 şi am continua mai departe perioada 1993-2000 pe baza documentelor publicate de Comisia Naţională de Statistică. Nu iau decât două sau trei elemente: carnea - în 1933, consumul era de 250 g, în 1982 consumul era de 165 g, în 1992 - 125 g, perioada 1993-1996 - 118 g, 1998-1999 - 101 g, în 2000 se situează la 98 g, iar zahărul era 33 g. în 1933, 60 g. în 1982, 67 g. în 1992, 1993-1996 - 65 g, 1998-1999 - 29 g, 2000 - 27 g.

În ţările CEFTA, comparativ: carnea - 179 g. Polonia, 161 g. Ungaria, 160 g. Cehia, 151 g. în Cehoslovacia. Calorii - la noi, 80% de origine vegetală, 20% de origine animală; ţările CEFTA - 65% de origine vegetală, 35% de origine animală; ţările vest-europene - 60% vegetale, 45% animale.

Este foarte grav, mai ales că asistăm în mediul rural, ca şi în mediul urban, la situaţia în care copiii nu-şi iau micul dejun, elevi - 11% dintre ei vin nemâncaţi la şcoală şi, din păcate, 20% dintre ei mănâncă o dată pe zi.

Concluziile le redau pe cele publicate în nr.86 din 1999, tot ziarul "România liberă", care nu poate fi bănuit de lipsă de obiectivitate în această perioadă. Şi iată ce spune: "O consecinţă a subnutriţiei este aspectul îngrijorător observat la majoritatea centrelor militare judeţene: în rândul tinerilor sunt tot mai frecvente afecţiunile cardio-vasculare, digestive şi neuropsihice....

Un alt motiv de îngrijorare - subliniază medicii - îl constituie scăderea drastică a coeficienţilor de inteligenţă, cu precădere la cei din mediul sătesc, ceea ce îi face inapţi pentru serviciul militar. (Cercetările efectuate de noi în mediul rural dau 60% scăderea coeficientului de inteligenţă la o populaţie a tinerilor de aproape 45% dintre cei cercetaţi.)

Oare faptul că tinerii sunt găsiţi cu ulcere ... datorită precarelor condiţii materiale în care trăiesc şi că, în urma stressului provocat de nesiguranţa zilei de mâine, au ajuns cardiaţi sau cu tulburări de comportament, nu dă de gândit nimănui?" (se întreabă "România liberă").

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Şi eu vă mulţumesc.