Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

Are cuvântul doamna Leonida Lari.

Se pregăteşte domnul deputat Mardari.

Domnul Leonida Iorga Lari:

Stimaţi colegi,

Între 27 şi 31 august curent, împreună cu alţi colegi ai mei, senatori şi deputaţi din Partidul România Mare, am călătorit prin satele şi oraşele Basarabiei, ne-am întâlnit cu oameni din diverse categorii sociale, scriitori, profesori, combatanţi care au luptat în Transnistria, am oferit ajutoare, am depus flori la mormintele ostaşilor români care s-au sacrificat pentru eliberarea Basarabiei. Vedeam acele morminte şi-mi ziceam: mii de vieţi omeneşti s-au pierdut pentru această bucată de pământ românesc în anii 1940-41, iar sute de mii s-au pierdut în războiul din 1992 din Transnistria. Oare de cât sânge mai e nevoie ca să se îngrozească odată şi odată sufletele politicienilor blazaţi care nu realizează că acolo sunt nişte oameni ce suferă cumplit, dincolo de puterea omenească de suportabilitate.

Îmi apar şi acum în ochi feţele livide ale copiilor subnutriţi din satele basarabene, ochii trişti ai scriitorilor şi combatanţilor care se întreabă pentru ce au luptat zeci de ani să obţină dreptul la limbă română, limbă de stat, la grafia latină, la istoria românilor, ca acum să fie ameninţaţi iarăşi cu pierderea identităţii. Şi când îmi amintesc cât de optimişti erau acei oameni în 1989, anul de apogeu al mişcării de eliberare naţională, când s-au adunat peste un milion în Piaţa Marii Adunări Naţionale şi vociferau: "Trăiască, trăiască, trăiască, Moldova, Ardealul şi Ţara Românescă!"

Da, se întâmplă acum ceea ce am prevăzut încă în 1991 de când România a recunoscut un stat pe tot teritoriul său, şi anume Statul Moldova. S-au format şi solidificat acele structuri prezidenţiale, guvernamentale despre care l-am preîntâmpinat pe preşedintele Iliescu în acea perioadă.

Caracatiţa ruso-moldovenească s-a lăţit într-atât de mult încât atmosfera în Basarabia a devenit aproape irespirabilă. Eu încă nu am auzit pe globul acesta de vreo ţară căreia să-i peste atât de puţin de provinciile sale istorice, care să le lase atât de uşor pe mâna străinilor. Dar trezeşte-te odată şi odată clasă politică românească! Dacă în următorii cinci ani nu iei deciziile, măsurile de rigoare cuvenite pentru apărarea şi ajutorarea fraţilor tăi aflaţi la grea cumpănă, rişti să fii numită vânzătoare de neam de către posteritate.

Am spus-o şi o repet pentru cei care nu m-au auzit: atâta timp cât plâng de foame copiii români din Basarabia şi nordul Bucovinei, ţara mamă România nu va avea parte de bunăstare, că aceasta e pedeapsa Domnului pentru nepăsare. În timp ce România se tot îndârjeşte să intre în Uniunea Europeană şi în NATO, pe de altă parte, parcă involuntar, dar ca o consecinţă a erorilor politice comise în trecut, împinge şi Basarabia şi nordul Bucovinei în Uniunea Rusia-Belarus. E pur şi simplu o stupiditate, o ruşine strigătoare la cer şi o cheltuială în plus ca aceeaşi ţară, România, să aibă două ambasade pe trupul său, două vămi pe trupul său, două rânduri de ambasadori şi vameşi. Să ne întrebăm împreună cu mâna pe inimă: Cum să ne considere lumea oameni serioşi dacă nu ne ajunge voinţă, nu mai zic de sensibilitate, să tăiem odată acest punct gordian, să creăm conjunctura politică favorabilă pentru reunificare.

Iată, de exemplu, mă întorc în ţară, la Bucureşti, şi în loc să găsesc un gând bun spus de acest domn, aşa-zis poet, Dinescu, găsesc o mizerie, o profanare a ideii unirii, de acest grup al său, Noul Babilon.

În încheiere, propun, dacă nu se poate altfel, în contul salariilor, burselor, pensiilor românilor basarabeni nimeriţi sub ocupaţie străină, fără vina lor, şi care n-au mai fost plătite de către statul român să fie ajutoraţi de urgenţă copiii, combatanţii şi oamenii de cultură din Basarbia, care trăiesc şi se zbat în cea mai neagră mizerie. Gândiţi-vă că toţi suntem datori cu o moarte şi nu luăm nimic cu noi, dar, în afară de judecata personală, mai este şi judecata neamului din care faci parte. Vom da seama, acolo, sus, de ce am făcut fiecare pentru neamul nostru.

Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.