Parliamentary debates

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnul Cristian Sandache:

Domnule preşedinte,

Onorată asistenţă,

O societate normală, civilizată, o societate a mentalităţilor decrispate constituie aspiraţia firească a oricărui regim cu adevărat democratic. Prosperitatea economică reală, asimilarea structurală a normelor de conduită fireşti, toate acestea reprezintă adversari redutabili pentru orice formă de populism agresiv, cu valenţe radicale şi exclusiviste.

Mitul justiţiarului absolut, al eroului îndelung aşteptat, care va face ordine în 24 de ore, invocând ambiguu legea, dar fără să ne explice concret cum, constituie o himeră periculoasă care poate fi însă îmbrăţişată de oamenii ajunşi la disperare totală, sărăcie absolută şi atotbiruitoare ignoranţă.

Atunci când sunt cultivate preponderent instinctele ancestrale, când limbajul demagogic - chiar plastic şi multicolor – loveşte în dreapta şi în stânga, asemenea cozii unei vipere, e semn de smintire programată şi de rinocerizare a conştiinţelor. Atunci, extremismele de orice tip îşi găsesc un teren fertil şi în mrejele lor cad oamenii lipsiţi de îndoieli, sumari în informaţii ori frustraţi.

Agitând spectrul fricii, noii nebuni ai veacului au reuşit până la un punct să seducă mulţimile. Târziu, poate prea târziu, s-a descoperit că sub masca eroului se ascundea un laş, ori că sub acoperământul credinţei clamate se adăpostea un duşman al omului.

Mişcările care proclamă aşa-zisul primat al poporului, acuzând pe alţii de felurite scenarii sau conspiraţii demonice, sunt, prin ele însele, produse ale demonologiei politice.

Adevărata politică, singura politică adecvată viitorului este aceea a normalităţii, având la bază o idee simplă, dar de o cuceritoare perenitate. Nimic din ceea ce este omenesc nu trebuie să ne fie străin.

Convenţionalismele, frustrările, minciuna nu pot avea viaţă lungă. Nimeni nu poate fi deţinătorul absolut al patriotismului sau onestităţii, în vreme ce toţi ceilalţi ar fi, conform unei false scheme, vinovaţi de toate relele lumii.

Va veni, sperăm, o zi în care selecţia valorilor, inclusiv în politică, nu se va mai face, în unele cazuri, după decibelii zgomotelor emise continuu de către demagogi, nici după cutare, sau cutare coterie de tip ocult, ci după valoarea intrinsecă a celui ivit în arena vieţii publice.

Evident, astăzi mulţi consideră aceasta o utopie. Posibil. Numai că, să nu uităm că milioane de oameni ne urmăresc, iar aşteptările lor de acum pot constitui în fapt avertismentul cel mai puternic al viitorului.

Vă mulţumesc.