Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

Domnul Birtalan Ákos:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Apele tulburi ale vieţii politice din România, în ultimele săptămâni, respectiv zile, s-au agitat şi mai mult prin repetate declaraţii iresponsabile ale unor persoane cu responsabilităţi majore din Guvern, din SRI, din Comisia parlamentară de supraveghere a serviciilor secrete şi, în mod surprinzător, sau deloc, prin susţinerea acestora de către Preşedintele ţării.

Stimaţi domni,

Vă adresez dumneavoastră şi resping cu fermitate atacul dur, afirmaţiile grave despre aşa-zise fenomene pe care le menţionaţi că se întâmplă în judeţele Covasna, Harghita şi Mureş, cu alte cuvinte în secuime.

Chiar după un deceniu de tranziţie, inventarul invenţiilor prezentate ca fapte, a minciunilor prezentate ca adevăruri, a jumătăţilor de adevăruri prezentate ca evenimente certe ne amintesc de un regim trist din România, de mijloacele şi metodele folosite de securitatea comunistă care vedea în membrii şi comunitatea maghiară din România inamicul public nr. 1 şi, vezi Doamne, nu este nimic nou sub cerul Tău, istoria comunistă este prezentă, iar securitatea cu faţă umană ne spune, ne avertizează că maghiarii din secuime, prin tot ce întreprind, doresc un singur lucru, şi anume destrămarea statului român.

Domnilor îngrijoraţi,

Vă deranjează faptul că mai existăm, că nu am dispărut în valurile istoriei? Am rezistat, v-am şi ne-am apărat de tătari şi turci, am apărat pământul nostru natal, inclusiv pământul secuiesc. V-a surprins că ne-am ridicat şi după 1848 – 1849, când am luptat pentru libertate împotriva a două imperii, că nici după două războaie mondiale nu ne-am anihiliat şi nu ne-au anihiliat, numai graniţele s-au deplasat deasupra plaiurilor locuite de bunicii şi taţii noştri, fără voia şi vina lor.

Suntem şi vrem să fim, chiar dacă ne loviţi şi ne-aţi lovit din nou, din toate părţile, contestând dreptul nostru la administraţie proprie, la şcoli şi universităţi proprii, la asociaţii şi fundaţii proprii, la proprietăţi individuale, bisericeşti şi comunitare, la bază materială proprie şi altele, toate ce ni le-aţi promis solemn la 1 decembrie 1918 la Alba Iulia le-aţi uitat?

Poate vreţi să mai existăm, dar să nu avem nimic! Nu se poate aşa! Nu se poate să duceţi la nesfârşit şi neobservat politica duplicitară practicată de 8 decenii, jucând o carte cvasidemocratică spre exterior şi alta către şi cu cetăţenii României. Pe noi nu ne păcăliţi sau sper că nu ne mai păcăliţi cu lozinci democratice şi cu fapte antimaghiare. Nu se poate!

Sau vă întreb: cum puteţi convieţui cu nişte dezintegratori despre care la porţile vestului democratic afirmaţi că nu aveţi nimic de împărţit, că modelul românesc a rezolvat problemele minorităţilor? Nu suntem minoritari, suntem mai puţini din punct de vedere numeric, dar vrem să avem şanse egale cu dumneavoastră, cu românii din România.

Resping în mod categoric afirmaţiile din care rezultă că dacă diferite fenomene, procese sau fapte care se întâmplă în anumite zone ale ţării, în cazul de faţă în secuime, cu toate că se bazează şi sunt conforme legilor României, acest fapt pentru dumneavoastră nu contează, le catalogaţi pur şi simplu periculoase şi cu risc ridicat, iar pentru contracararea pretinselor fenomene propuneţi o reacţie adecvată. Ce? Legi, instituţii, măsuri economice, sociale, culturale şi cine ştie ce? Vreţi măsuri administrative ferme? Cu alte cuvinte ne ameninţaţi? Vreţi să ne testaţi răbdarea sau vreţi să ne speriaţi? Dar mai mult ne ambiţionaţi să vă propunem, şi mai convingător, în loc de asimilare, o cale democratică, atât pentru realizarea scopului dumneavoastră, privind integritatea ţării, cât şi a noastră, privind menţinerea şi dezvoltarea identităţii noastre maghiare.

Vă rog să citiţi programul UDMR-ului. Este public şi tradus în limba română, prin care în mod deschis cerem descentralizarea administraţiei publice de stat către autorităţile administraţiei publice locale alese, către comunităţile locale. Cerem retrocedarea bunurilor bisericeşti şi a celor comunitare. Cerem învăţământ de toate gradele în limba maternă, viaţă economică, socială şi culturală proprie.

Fiţi buni şi înţelegători, aşa cum vreţi să fim şi noi!

Lăsaţi-ne să trăim liberi şi să ne simţim bine în România!

Astfel, câştigul poate fi unul comun şi stabil, un parteneriat pentru o României democratică! Lăsaţi-ne să sperăm că pământul secuiesc va aparţine unei astfel de Românii.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.