Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

Are cuvântul domnul Vlad Hogea. Se pregăteşte domnul Emil Rus.

Insist asupra timpului ca să dăm posibilitatea tuturor colegilor să nu depăşim trei minute.

Domnul Vlad Gabriel Hogea:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Prăbuşirea economiei naţionale se concretizează inclusiv sau în primul rând în rata ascendentă a sărăciei populaţiei. După ocupaţia capului familiei, cele mai afectate familii sunt cele tinere, cu mai mulţi copii, indiferent dacă este vorba despre şomeri, 60% se găsesc sub pragul minim de subzistenţă, agricultori 58%, liber-profesionişti 57%, angajaţi 30%, pensionari 25% sau întreprinzători particulari 10%.

Zonele cu cele mai ridicate rate ale şomajului sunt Hunedoara, 14.5%, Neamţ, 13,6 %, Vîlcea, 13,1% şi Vaslui, 12,8%.

Analiza acestor parametrii economici prin comparaţia cifrelor de acum câţiva ani cu cele din prezent, ne conduce la aceeaşi concluzie tulburătoare: nivelul de trai al românilor a înregistrat o scădere dramatică sub regimul aşa-zis democratic de după 1989.

Dacă în anii prăbuşirii comunismului, pensia medie de asigurări sociale reprezenta 46,4% din salariul mediu, în anul 2000, aceasta a scăzut la numai 34,4%. Alocaţia pentru copii, de la 19,5% din salariu în 1989, a ajuns la infimul procent de 3,2% în anul 2000. Alocaţia suplimentară pentru al doilea copil introdusă în 1997 pentru familiile cu doi sau mai mulţi copii a înregistrat o scădere semnificativă, de la 13,7% la 5,5% din salariu. Ajutorul social a scăzut şi el de la 21,3% în 1995 la 7,7% în 2000. Alocaţia de sprijin, un beneficiu post şomaj a ajuns de la 20% din salariu în 1992 la numai 12,9% în anul 2000.

Subvenţia pentru un loc de muncă reprezenta 24,7% în 1994 şi doar 17,4% în anul 2000.

Toate aceste comparaţii bazate pe statistica economică nu fac decât să întărească ideea că România are nevoie de o schimbare adevărată, de o schimbare în bine, de o schimbare care să favorizeze interesele marii majorităţi a naţiunii, nu pe cele ale unei restrânse clici clientelare.

Propaganda integraţionistă pentru Uniunea Europeană şi NATO nu ţine loc de foame. Românii au nevoie de locuri de muncă retribuite în mod corespunzător şi de un cadru social propice unei existente decente. Nu prin sondaje de opinie mincinoasă şi prin emisiuni radio-tv otrăvite cu stricnină internaţionalistă va ajunge România în rândul ţărilor civilizate, ci printr-o guvernare naţională, justiţiară, coerentă, pragmatică a ţării, printr-o eficientizare a actului de administrare a treburilor publice şi prin eradicarea reală nu numai declarată demagogic a fenomenului corupţiei din toate structurile statului.

Iar această schimbare radicală de mentalitate şi de sistem care vizează protejarea interesului naţional şi democratizarea reală a României, în vederea integrării ei în concertul european, nu o poate face decât Partidul România Mare, singura formaţiune politică care nu a pactizat cu mafia care deţine controlul tuturor pârghiilor de putere economică, financiară şi mediatică.

Iată de ce se încearcă cu eforturi disperate, neîncununate de succes, spargerea partidului nostru. Pentru că noi suntem veriga lipsă din lanţul înrobirii României. Existenţa noastră deranjează, iar adevărurile rostite de liderul nostru supără cercurile implicate în declinul ţării.

P.R.M. continuă să fie principala forţă de opoziţie în ciuda tuturor provocărilor şi răutăţilor.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.