Parliamentary debates

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Doamna Paula Ivănescu, vă rog.

Doamna Maria Paula Ivănescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

S-a întâmplat în România, în luna noiembrie, ziua 19, anul de graţie 2002. Gheorghe Filofteia, o femeie amărâtă, cu puţină carte, din comuna Drajna, judeţul Prahova, ducându-se cu pachet la concubinul ei, aflat în arestul Poliţiei judeţene, este invitată în Biroul comandantului Ilie Ion, unde a fost insultată şi bătută, pentru a depune mărturia dorită de acest comandant într-un dosar cu cântec, în care reclamat este primarul comunei Drajna, Ion Călinoiu.

Această gravă încălcare a drepturilor omului a fost precedată şi de altele, care ne conduc la concluzia că este greu să fii cetăţean în România de astăzi, că unii dintre lucrătorii Poliţiei sunt departe de a folosi mijloacele legale, pentru a dovedi vinovăţia unor persoane bănuite sau reclamate în diverse cauze.

În cazul de faţă, pornind de la o ceartă cu "năbădăi" între doi foşti soţi, având în vedere că persoana reclamată era un primar, şi nu oricare, unul al Partidului Democrat, s-a utilizat toate metodele de a obţine neapărat dovezi incriminatorii, care merg de la sustragerea din dosar a unor probe, obţinerea de mărturii prin constrângere de la persoane aflate în detenţie, arestarea abuzivă a primarului Călinoiu pentru 24 de ore, dar nu oricum, cu o largă mediatizare, trimiterea în beciul Poliţiei a femeii Gheorghe Filofteia, însoţită de ameninţări, insultări, loviri, numai pentru că era concubina unuia din cei cercetaţi în această cauză.

Atenţionez opinia publică asupra acestor fapte, care ne arată că modul de lucru al unora dintre anchetatorii Poliţiei, nu pleacă de la prezumţia de nevinovăţie, ci de la cea de vinovăţie, construind dosarele după verdictul stabilit apriori, care ne reîntorc la metodele de tristă amintire, dinainte de 1989.

Sunt revoltată că, în mileniul trei, o femeie dintr-un sat din România este bătută, ameninţată, intimidată, reţinută ilegal de un poliţist, pentru a da mărturie despre fapte pe care ea nu le cunoaşte. Oare unde ajungem în acest fel? Cât de aproape suntem de momentul când frica va fi iar sentimentul dominant? Când legea este aplicată după bunul plac al unora? Când dreptatea se împarte la mica învoială?

Solicit poliţiştilor să înţeleagă că sunt în slujba cetăţenilor şi nu sunt stăpânii lor. Că legea este obligatorie pentru toţi, inclusiv pentru ei, şi că trebuie să se debaraseze de aceia dintre ei, care încă mai uzează de bătăi, de ameninţări, de intimidări şi de constrângeri.