Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

Dau cuvântul domnului deputat Wittstock Eberhard, va urma domnul Iosif Armaş.

Domnul Eberhard-Wolfgang Wittstock:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Doresc să dedic această intervenţie comemorării a 200 de ani de la moartea baronului Samuel von Brukenthal, cel care, prin pasiunea sa pentru cultură şi artă, a pus bazele primului muzeu public din sud-estul Europei, muzeu aflat la Sibiu şi care, şi azi, poartă cu mândrie numele întemeietorului său.

Cine a fost Samuel von Brukenthal? S-a născut în anul 1721 în târgul transilvănean Nocrich, aflat pe Valea Hârtibaciului. Aici, tatăl său, ridicat în rândul nobilimii funcţionăreşti, activa ca jude regal. A urmat studii de drept şi filosofie, între anii 1743-1745, la universităţi germane (Halle şi Jena), formându-se în spiritul iluminismului european. Apoi s-a întors la Sibiu, ocupând funcţii administrative mai întâi în cadrul structurilor politico-administrative de autoguvernare ale saşilor din Transilvania (aşa-numita Universitate a Naţiunii Săseşti), apoi în cadrul administraţiei Principatului Transilvaniei.

Apreciindu-i cultura şi calităţile diplomatice, împărăteasa Maria Theresia i-a hărăzit o carieră strălucită la Curtea de la Viena. A fost numit, în 1762, cancelar provincial, iar, în 1765, cariera sa a atins un prim apogeu, prin instalarea sa în funcţia de preşedinte al Cancelariei Aulice a Transilvaniei de la Viena. În această calitate, şi-a câştigat merite deosebite prin reformarea sistemului fiscal, dar şi-a făcut şi duşmani, mai ales în rândul nobilimii.

Între anii 1774 şi 1777, a fost preşedintele guberniului transilvan, iar în deceniul 1777-1787 a ocupat cea mai înaltă poziţie executivă în principatul transilvan, cea de guvernator. A fost singurul sas care a deţinut această funcţie.

Religia sa - Brukenthal a fost protestant luteran - l-a pus adeseori în situaţii dificile faţă de Curtea de la Viena. Totuşi, a încercat să apere interesele comunităţii din care se trăgea. "Fidem genusque servabo", adică "Vreau să rămân fidel credinţei mele şi poporului meu" a fost deviza sa.

După moartea Mariei Theresia, nu s-a putut acomoda cu ideile reformatoare ale Împăratului Iosif al II-lea, ceea ce a dus, în cele din urmă, în anul 1787, la demiterea sa. Brukenthal s-a retras în viaţa particulară, în imperiul cultural-spiritual, pe care şi-l crease prin pasiunea sa de colecţionar. Încă de la Viena fiind, era renumit pentru colecţia sa de artă, care era considerată a doua ca valoare din capitala imperiului. Dar Brukenthal a lăsat posterităţii şi valoroase colecţii numismatice, arheologice, mineralogice şi o bibliotecă renumită, cu foarte multe exemplare de carte veche, rară.

Baronul Samuel von Brukenthal a murit la 9 aprilie 1803, mâine împlinindu-se 200 de ani de la trecerea în eternitate a acestei importante personalităţi din istoria patriei. Prin testamentul său, Brukenthal a dispus ca averea sa să nu fie divizată ci să folosească interesului comunitar, iar colecţiile şi biblioteca să fie accesibile publicului doritor să le cunoască.

Astfel, în anul 1817, a fost inaugurat Muzeul Brukenthal din Sibiu, care, până la naţionalizare, survenită în anul 1948, a funcţionat ca muzeu naţional săsesc şi a fost administrat, în total acord cu dispoziţiile testamentare ale întemeietorului său, de Parohia Sibiu a Bisericii Evanghelice C.A. Astăzi, Fundaţia "Samuel von Brukenthal" din Sibiu este cea care urmăreşte prin activitatea sa punerea de acord a testamentului lui Brukenthal cu realităţile zilelor noastre. Preocupările fundaţiei sunt îndreptate atât în direcţia restabilirii statutului juridic iniţial al clădirii Muzeului Brukenthal din Sibiu, al colecţiilor şi al bibliotecii adăpostite aici, cât şi spre restaurarea şi punerea în valoare a fostelor proprietăţi ale lui Brukenthal de la Avrig, un palat baroc şi un parc, renumit în literatura de specialitate.

Aceste strădanii fac cinste valoroasei moşteniri culturale pe care o datorăm lui Samuel von Brukenthal. Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.