Parliamentary debates

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnul deputat Ştefan Baban. Se pregăteşte domnul deputat Dumitru Chiriţă.

Domnul Ştefan Baban:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Domnilor colegi,

"Ajutorul de stat - paravanul pentru societăţile cu pierderi".

Ajutorul de stat acordat sectoarelor cu probleme din economia naţională, în viziunea actualului Guvern, devine o nouă povară atât pentru dezvoltarea economică a ţării, cât şi pentru amărâtul de contribuabil. Dar pentru a impresiona Comunitatea Europeană şi nu numai, care cere României să accelereze reforma, Cabinetul Năstase propune şi adoptă fel de fel de experimente, mai puţin măsurile reale şi radicale care se cer pentru actuala etapă de dezvoltare pe care o parcurgem.

În viziunea acestui Guvern, ajutorul pentru menţinerea locurilor de muncă este considerat ajutor de restructurare. O optică curioasă, care sintetizează perfect viziunea guvernanţilor cu privire la reformă şi care face ca acest ajutor de stat să devină un paravan excelent, în spatele căruia vor putea fi ţinute în braţe societăţile comerciale din portofoliul statului cu pierderi. Astfel, acest concept de ajutor, care este prezentat ca fiind în conformitate cu standardele UE, dă puteri discreţionare Guvernului, permiţându-i să dea ajutoare de stat sectoarelor cu probleme structurale de supradimensionare a capacităţilor de producţie sau a întreprinderilor aflate în dificultate, dacă aceste ajutoare sunt însoţite de un program de restructurare strict limitat ca durată şi care să întrunească şi celelalte condiţii stabilite de lege. Pentru a nu ştiu câta oară, în ultimii 13 ani, se pune accentul pe programe de restructurare, deşi experienţele trecutului ne-au arătat că, în afară de faptul că au fost întocmite, aplicabilitatea lor s-a dovedit a fi dificilă, dacă nu chiar ireală, încă din prima etapă a acestor planuri. Deşi se doreşte o revigorare a sectoarelor economice aflate în dificultate, prin această metodă se perpetuează, de fapt, anomaliile trecutului, care, culmea, au fost contestate de actualii guvernanţi odată cu venirea la putere, în noiembrie 2000.

Modalităţile de acordare a ajutorului de stat sunt: subvenţiile, anularea de datorii sau preluarea pierderilor, exceptări, reduceri sau amânări de la plata taxelor şi impozitelor, renunţarea la obţinerea unor venituri normale de pe urma fondurilor publice, inclusiv acordarea unor împrumuturi cu dobânzi preferenţiale etc. Asta în condiţiile în care bugetul de stat este, pe an ce trece, din ce în ce mai peticit, unele domenii de activitate, ca învăţământul, sănătatea, cultura etc., sunt asfixiate de imposibilitatea asigurării unui nivel decent al resurselor de subzistenţă, asta în timp ce firmele private şi cu capital de stat care au obţinut profit sunt limitate la pachetul de facilităţi fiscale, asta în condiţiile în care asupra contribuabilului român taxele şi impozitele atârnă ca un bolovan. Bunăvoinţa Guvernului Năstase de a resuscita acele societăţi comerciale, bolnave de cel puţin un deceniu, dar care sunt proprietatea statului, este de neînţeles, în condiţiile în care aceste entităţi urmăresc doar asigurarea salariilor şi a liniştii sociale şi sunt puţin interesate de aplicarea planurilor de restructurare, de eşalonarea plăţilor restante şi mai ales de obţinerea şi desfacerea producţiei proprii.

Puterea pe care o va avea Ministerul Finanţelor în acordarea, monitorizarea şi inventarierea acestor ajutoare atrage după sine întrebarea pertinentă dacă nu cumva şi aplicarea acestor măsuri de ajutorare va avea un caracter strict politic, fiind o înţelegere tacită între guvernanţi şi sindicate, cu scopul de a obţine, pe de o parte, voturile sindicaliştilor şi, pe de altă parte, de a prelungi zilele acestor societăţi, asigurând totodată şi pacea socială.

Indiferent de motivaţia şi interesele avute de partidul de guvernământ, ajutoarele de stat vor prelungi cu cel mult doi ani starea de haos şi de nemuncă pe banii statului, recte a contribuabililor, în timp ce Guvernul Năstase încearcă să păcălească forurile europene cu legi în care-şi lasă loc de manevre electorale. Ceea ce putem previziona, în acest moment, este faptul că perdanţi vom fi cu toţii: începând de la "dinozaurii" industriali şi terminând cu cetăţeanul de rând.

Vă mulţumesc.