Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

Domnul deputat Ştefan Lăpădat. Va urma domnul Becsek Garda Dezideriu.

Domnul Ştefan Lăpădat:

Declaraţie politică: "Tot mai mulţi tineri părăsesc România".

După anul 1989 asistăm la un proces de depopulare a României, astfel că în cei 15 ani, cca. 800 000 de cetăţeni nu mai figurează în evidenţele statistice. Între aceştia, un loc important revine tineretului, avuţia naţională principală şi temelie a viitorului, care numără 5,5 milioane, adică 24,6% din populaţie, în timp ce media europeană este de doar 19-20%.

Voi încerca să subliniez câteva cauze ale scăderii vertiginoase a populaţiei tinere între 16-30 de ani.

1. Emigrarea tinerilor români este un fenomen care trebuie să ne îngrijoreze prin amplitudinea sa, prin ireversibilitatea aproape totală, prin pierderea de inteligenţă activă, superior cizelată, aptă să se realizeze oriunde în lume, dar nu şi în România, din păcate.

Ceea ce este grav este că pleacă tineri bine pregătiţi, cei mai întreprinzători, mai dispuşi să-şi ia soarta în mâinile lor.

Statul român cheltuieşte pentru a-i pregăti pe tineri, iar alţii le folosesc talentele şi aptitudinile. Ce familie este bucuroasă să-şi ştie copiii prin lume!

Câtă dramă ascunde fiecare despărţire de felul acesta, câtă disperare, câtă energie sufletească risipită.

2. Sărăcia a cuprins România. Un studiu al Băncii Mondiale demonstrează că dintre toate ţările foste comuniste, România are o foarte ridicată rată de creştere a sărăciei la 41-42% din populaţie (adică 9,3 milioane).

Mai îngrijorător este faptul că jumătate din săracii României nu sunt dintre cei excluşi social (şomeri, bolnavi cronici, handicapaţi) sau semiexcluşi (majoritatea pensionarilor). Nu ei sunt oamenii care au slujbe stabile, dar atât de prost retribuite încât nu le pot acoperi necesităţile elementare de viaţă.

Această categorie furnizează aproape jumătate din săracii României.

Ce motivaţie ar putea oferi asemenea slujbe tinerilor? Cum ar putea ei să-şi întemeieze familii, să-şi construiască o locuinţă, să ducă o viaţă cât de cât normală, având retribuţii mizerabile, în timp ce preţurile la bunurile de consum sunt în continuă creştere.

Fără îndoială, asemenea salarii indică şi nivelul performanţelor economice româneşti; o economie ţinută pe un teren instabil, nici în planificarea centralizată a comunismului, dar nici în libera concurenţă a capitalismului.

Bunăoară, p.i.b.-ul nu a revenit nici măcar la nivelul anului 1989, deci tranziţia nu a avut loc.

3. La stresul zilnic provocat de gândul că trebuie întreţinuţi de părinţi până la vârste înaintate, că nu vor găsi de lucru după absolvirea studiilor, tinerii au fost cuprinşi de o depresie care cuprinde 15-20% din populaţie, după afirmaţiile specialiştilor psihiatri.

Urmarea este dezastruoasă în sensul că suicidul şi scăderea imunităţii organismului şi alcoolismul iau amploare.

4. Nerespectarea individului din punct de vedere al valorii şi nerecompensarea meritată este o altă cauză importantă a fenomenului de emigraţie.

Ţara se umple de vile uriaşe, de nu mai pot fi vândute, cu câte 30-40 de camere, cu structuri metalice de cupru până la 20 tone greutate, iar pe şosele, în viteză necontrolată, aleargă "merţane şi gipane", barurile de noapte gem de lume interlopă la care nu au acces tinerii informaticieni, matematicieni, biologi eminenţi, profesori - doctori, ci numai oameni de afaceri, ofiţeri de poliţie şi tot felul de mediocri, toţi îmbuibaţii prin muncă necinstită pe spinarea poporului.

Accesul tinerilor la informaţii le dă posibilitatea să compare condiţia românească cu statele dezvoltate din Uniunea Europeană care nu le dă prea mari speranţe, ceea ce îi determină să-şi ia lumea în cap.

Indiferenţa guvernanţilor democraţi faţă de starea debusolată a tinerilor, care nu au fost angrenaţi în politică şi alte forme de civism creează în continuare o psihologie a dezinteresului şi lipsei de speranţă, ceea ce vor constitui un eşec pentru generaţiile viitoare.

O investigaţie sociologică arată că 94% dintre tineri nu fac parte din nici o organizaţie de tineret şi mulţi nici nu doresc.

Care popor îşi doreşte risipirea "tineretului în lume"?

Cu toate cele prezentate, Guvernul nu se alarmează, din moment ce nu se caută răspunsuri la întrebarea: de ce pleacă tinerii din România ? Şi nici nu oferă soluţii.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.