Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

Dau cuvântul domnului Adrian Moisoiu. Va urma domnul Virgil Popescu.

Vreau să vă informez că domnii deputaţi Pavel Târpescu, Florin Iordache şi Gheorghe Popescu au depus la secretariat şi avem înscrişi 60 de doritori să facă declaraţii politice. Două concluzii de aici: folosiţi şi secretariatul şi mai multă concentrare în prezentarea mesajului politic.

Domnul Adrian Moisoiu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

"250 de ani de la naşterea lui Gheoghe Şincai (28 februarie 1754-2 noiembrie 1816)"

A doua jumătate a secolului al XVIII-lea a fost caracterizată prin apariţia în Transilvania a unui curent de luminare a poporului, curent cunoscut sub numele de Şcoala Ardeleană, ce a avut în frunte trei corifei: Samoil Micu Clain, Gheorghe Şincai şi Petru Maior.

Vieţile acestor mari învăţaţi ardeleni au fost deosebit de frământate, cu deplasări când la Blaj, când la Roma, când la Viena, când la Buda, când la Sibiu, fiind împărţite între profesiunea pe care o iubeau şi prigoana la care au fost supuşi.

Intervenţia mea de astăzi doresc să fie un omagiu pe care îl dedic lui Gheorghe Şincai, de la a cărui naştere se împlinesc, în 28 februarie, 250 de ani.

S-a născut în Râciu de Câmpie, judeţul Mureş, iar cursurile şcolare le-a urmat la Şamşud (astăzi Şincai), Săbed, Oşorhei (astăzi Târgu Mureş), Cluj şi Bistriţa. În anul 1773 este profesor de poetică şi retorică la Blaj, iar în 1774 ajunge la Roma, locul unde începe să se materializeze ideea ce-i încolţise în minte încă de la Târgu Mureş şi Cluj: ideea originii latine şi a continuităţii neîntrerupte a neamului său pe pământul românesc. După absolvirea studiilor superioare de teologie şi filozofie la Roma, în 1779 pleacă la Viena, unde îl întâlneşte pe Samoil Micu Clain şi de care îl va lega o strânsă prietenie. Împreună cu acesta publică în 1780 "Elementa linguae daco-romanae sive valachicae", un manifest prin care demonstrează originea latină a limbii române.

Reîntors în Ardeal (1781) devine director al şcolilor naţionale greco-catolice din Transilvania, calitate în care înfiinţează 376 de şcoli, publică o serie de manuale în limba română şi lucrează la opera sa de bază "Hronica Românilor şi a mai multor neamuri". În 1794 intră într-un conflict direct cu episcopul Ion Bob, este întemniţat în groaznica închisoare de la Aiud , iar după eliberare, în 1796, este urmărit şi persecutat de autorităţile austro-ungare. Continuă să scrie, publică o serie de cărţi, unele de ştiinţă popularizată, dar în acelaşi timp îşi finisează lucrarea de istorie, de mari proporţii, "Hronica Românilor şi a mai multor neamuri".

Gheorghe Şincai este istoricul care a făcut nu doar istoria domnilor şi domniilor, ci a fost atent şi la convulsiile sociale ale vremilor, la reacţiile de nemulţumire ale maselor oprimate sub jugul greu al obligaţiilor şi dărilor de tot felul. Pentru prima dată în istoriografia românească legarea iobagului de pământ era văzută drept punctul culminant al "exploatării ţărănimii'.

Ducând o viaţă de muncă, înnobilată de cel mai generos şi măreţ crez, acela de a găsi o cale prin care să dovedească drepturile legitime ale poporului român din Ardeal, Gheorghe Şincai duce o existenţă grea şi tristă prin Oradea, Blaj, Alba Iulia, purtând permanent cu el în desagă "Hronica ...". Sunt superbe versurile pe care G. Sion le-a scris referitor la această lucrare:

"

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.