Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

Îl invit la microfon pe domnul Adrian Moisoiu, va urma domnul Gheorghe Firczak.

Domnii deputaţi Florin Iordache şi Vlad Hogea au depus intervenţiile la secretariat. Şi domnul Tiberiu Sbârcea, la fel. Vă mulţumesc.

Sunt 64 de înscrieri, aşa că vă rog să concentrăm intervenţiile.

Domnul Adrian Moisoiu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Intervenţia mea de astăzi este intitulată "Arcul de Triumf - lanţuri pentru români!"

La Blaj, pe Câmpia Libertăţii, în anul 1848, românii s-au pronunţat, printre altele, împotriva anexării forţate a Transilvaniei la Ungaria, şi, deoarece toate revendicările lor au fost respinse, s-au declanşat o serie de confruntări militare româno-maghiare, care au durat până în anul 1849 şi care s-au soldat cu pierderea de către români a peste 40.000 de vieţi omeneşti, distrugerea a peste trei sute de sate şi biserici şi multe alte tragedii.

Cei treisprezece generali maghiari pe care îi omagiază monumentul de la Arad sunt responsabili în faţa istoriei pentru odioasele crime săvârşite de unităţile militare de sub comanda lor, împotriva populaţiei civile paşnice.

De aceea, se ridică întrebarea: operaţiunile militare ale armatelor lui Kossuth sub comanda acestora, pentru cine anume au adus libertate?

Ei au fost condamnaţi penal de către justiţia statului faţă de care depuseseră jurământul de credinţă ca militari. Guvernele Ungariei, de atunci şi până astăzi, nu au întreprins nici o acţiune pe plan juridic, prin care să le fie anulate condamnările la moarte, să-i reabiliteze şi să-i declare "eroi ai Libertăţii popoarelor" pe care le-au atacat şi le-au adus prejudicii grave. Doar Viktor Orbán, premierul Ungariei din 1999, s-a adresat omologului său român Radu Vasile, să adopte o hotărâre de guvern în privinţa reabilitării "eroilor libertăţii", care a acceptat propunerea.

Guvernul român de atunci (din 1999) a adoptat o hotărâre în acest sens, care, însă, nu a fost pusă în aplicare nici de guvernul care a adoptat-o şi nici de cel condus de Mugur Isărescu, care l-a urmat. Ţărăniştii, cu toate păcatele lor, pentru care au fost măturaţi în anul 2000 din Parlamentul României, care acceptaseră la guvernare U.D.M.R.-ul, cu un ministru care era agent secret al Ungariei şi cu un altul, care astăzi semnează propunerea legislativă privind înfiinţarea Ţinutului Secuiesc, nu au avut curajul să aplice în practică un asemenea act de iresponsabilitate, care lovea direct în însăşi demnitatea naţională a poporului nostru.

Banii şi puterea au determinat P.S.D.-ul la o serie de concesii, cuprinse într-un protocol de colaborare pentru susţinerea propunerilor legislative în Parlament cu U.D.M.R.- ul (sfidarea legilor româneşti, acţiuni separatiste, tăbliţe bilingve la intrarea şi ieşirea din localităţi - pe drumuri sau căi ferate, introducerea limbii maghiare în administraţie şi în justiţie, vizite şi declaraţii a diverse "jigodii" politice, pe teritoriul României, arborarea drapelului ungar pe clădiri oficiale, şi câte şi mai câte), dar, de data aceasta, s-a întrecut orice măsură şi hotărârea de guvern este de fapt TRĂDARE DE ŢARĂ!

Domnule preşedinte Ion Iliescu, vă amintiţi când aţi declarat: "...Una e să ai idei, alta să le şi promovezi...Cine o să aprobe aşa ceva?...".

Domnule Adrian Năstase, vă amintiţi când aţi declarat că reamplasarea monumentului reprezintă: "un vis al iredentismului maghiar"?

Nici un politician european, nici un oficial al NATO şi nimic nu ne obligă să acceptăm această ticăloşie, prin care sunt dispreţuite suferinţele neamului nostru. Parlamentul European a cerut Guvernului Năstase să ia măsuri concrete de combatere a corupţiei, de asigurare a independenţei justiţiei şi de libertate a presei, şi nu de amplasare de statui şi respectare de protocoale, prin care se ridică şmecheria la rang de politică de stat!

Guvernul României din 1925 a decis, printr-o hotărâre legal adoptată, demolarea "Statuii libertăţii de a maghiariza" şi punerea ei într-un spaţiu închis circuitului public, deoarece cei "treisprezece martiri" au luptat pentru o Ungarie Mare, în care românii, slovacii, rutenii, şi alţii să fie maghiarizaţi! Această hotărâre nu poate fi eludată de nici un guvern român, decât după ce ar fi declarată neîntemeiată, validată de Parlamentul României, promulgată de Preşedintele Ţării, publicată în Monitorul Oficial şi abia apoi reinstalat monumentul în cauză.

Domnule prim-ministru Adrian Năstase, aţi calculat consecinţele pe care le va aduce reamplasarea monumentului, vizitele care se vor organiza, conferinţele, simpozioanele, slujbele religioase care se vor ţine, faptul că "Statuia Libertăţii Maghiare" va deveni o a doua "Mecca" internaţională de pelerinaj al iredentismului şi revizionismului agresiv maghiar? Dar diversele evenimente imprevizibile care ar putea surveni, când românii vor vedea cum paharul bucuriei ungurilor se umple, o dată cu paharul umilinţelor lor istorice? Nu este prea periculos şi scump jocul cu iredentismul şi neorevizionismul maghiar internaţional? Oare ce mai pregătiţi ardelenilor?

Sper ca la alegerile generale din iarna anului 2004 electoratul să vă taxeze ca pe ţărănişti ...

U.D.M.R. poate fi mulţumit pentru paşii mici pe care i-a făcut. Arcul de triumf în memoria eroilor din Transilvania căzuţi în Revoluţia din 1848, pentru construirea căruia Guvernul a estimat suma de 90 de miliarde de lei, şi care ar putea avea o altă destinaţie, vesteşte, de fapt, triumful U.D.M.R.-ului în negocierile (şantajul/trocul) pe care le-a dus cu P.S.D.-ul mai bine de jumătate de an ... Se eludează adevărul istoric că românii au avut propria lor revoluţie care s-a înăbuşit în sânge de către o armată a unei ţari străine, sub conducerea şi a celor treisprezece generali, iar Transilvania a fost anexată prin silnicie şi teroare la Ungaria, împotriva voinţei majorităţii româneşti ... Este un mesaj prin care se doreşte ca adevărul istoric al timpurilor apropiate să fie transmis falsificat peste veacuri.

Să ne aducem permanent aminte de cuvintele lui Alecu Russo, care, în 1848 scria: "Strigătul maghiar ...ljen Szabadság (Trăiască Libertatea), înseamnă lanţuri pentru români!"

În concluzie, Monumentul celor treisprezece martiri de la Arad are o putere simbolistică, diametral opusă, însă, pentru români şi pentru maghiari. Acesta este motivul pentru care reconcilierea de azi, între români şi maghiari, nu poate fi clădită pe acest monument, oricât de impresionant ar fi arcul de triumf care se preconizează a se ridica.

Parcul Reconcilierii româno-maghiare poate fi ridicat oriunde în Transilvania, cu un monument nou, care să exprime noile poziţii care au intervenit în raporturile dintre cele două ţări, dar şi cu obligaţia de a i se ridica, prin reciprocitate, o replică pe teritoriul Ungariei.

Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.