Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

Îl invit la microfon pe domnul Kerekes Karoly, va urma domnul Longher Ghervasen.

Domnul Kerekes Karoly:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Problema învăţământului în limba maghiară a constituit una din problemele sensibile care au generat evenimentele tragice de la Târgu Mureş, din martie 1990.

Începând cu anul 1960, după unificarea şcolilor cu predare în limba română şi a celor cu predare în limba maghiară, numărul directorilor de şcoli de naţionalitate maghiară a scăzut continuu. Dacă la finele anilor '80, în ultimii ani ai regimului dictatorial, mai puteau fi întâlnite sporadic cadre didactice de naţionalitate maghiară în funcţii de directori ai şcolilor generale din municipiul Târgu Mureş, după schimbarea de regim numărul acestora a scăzut dramatic.

Această situaţie este cauzată în primul rând de politica de cadre a Inspectoratului şcolar judeţean Mureş, care a continuat-o, cu seninătate şi consecvenţă, pe cea de dinainte de 1989. În al doilea rând, pedagogii de naţionalitate maghiară nu vor şi nu pot să-şi asume riscul de a fi eliberaţi dintr-o funcţie de conducere ca urmare a unor eventuale atacuri neprincipiale la adresa lor.

Într-un municipiu reşedinţă de judeţ, unde proporţia populaţiilor română şi maghiară sunt sensibil egale, în anul 2004 exista un singur director de şcoală generală de naţionalitate maghiară, post ocupat pe bază de concurs la Şcoala generală nr. 7. Începând cu data de 1 octombrie, chiar şi acest ultim director a fost eliberat din funcţie, de către inspectorul şef al inspectoratului şcolar judeţean, pe motivul reorganizării şi comasării şcolii cu o altă unitate de învăţământ.

Dincolo de caracterul ilegal al măsurii, evenimentul poartă şi o încărcătură politică. În cadrul protocolului pe anul 2003 privind colaborarea dintre organizaţiile judeţene ale PSD şi UDMR, capitolul învăţământ prevede consultarea specialiştilor care reprezintă interesele minorităţilor naţionale în problema reorganizării reţelei unităţilor şcolare. Pe anul 2004, un astfel de protocol nu a mai fost semnat, considerându-se probabil că treburile vor merge bine, "ca unse", şi fără acest document.

Şi ce dă Dumnezeu? Reorganizarea masivă a şcolilor din municipiu are loc exact în anul 2004, când nu s-a încheiat protocol de colaborare la nivel local. Fără protocol, părerea specialiştilor reprezentând interesele minorităţilor naţionale nu mai contează.

Dar problema nu se rezumă la aspectul politic, mai înainte am amintit că măsura este şi ilegală. Pentru tot procesul de reorganizare a reţelei de unităţi şcolare, inspectoratul judeţean şcolar nu a obţinut aprobarea consiliului local, deşi era imperios necesar ca autorităţile locale să încuviinţeze un astfel de plan, în calitate de finanţator al unităţilor şcolare din municipiu. Aşadar, în circumstanţele date, de neîncheiere a protocolului şi de lipsă a aprobării din partea consiliului local, inspectoratul şcolar judeţean l-a putut elibera nestingherit din funcţie şi pe ultimul director de naţionalitate maghiară din municipiu.

Dar chiar este nevoie de un astfel de document politic, pentru ca drepturile unei părţi însemnate a populaţiei târgu-mureşene să fie respectate sau pentru a-i fi aplicate regulile bunului simţ ale convieţuirii?

Ţin să menţionez un lucru, nici măcar o şcoală generală din Târgu Mureş nu poartă numele vreunei personalităţi maghiare transilvănene sau locale, şcolile generale având ca patroni spirituali numai personalităţi române. Ultimul director maghiar din Târgu Mureş a depus eforturi apreciabile pentru ca şcolii generale pe care a condus-o să-i fie atribuit numele unui matematician de renume, de naţionalitate maghiară.

Stimaţi colegi,

Săptămâna trecută, de la acest microfon, am semnalat deficienţele aplicării în cazul cetăţenilor de naţionalitate maghiară a unei legi cu caracter reparatoriu. Astăzi, am dorit să vă aduc în atenţie un alt caz, de atitudine neprietenoasă faţă de minoritatea maghiară, manifestat de această dată pe linie de învăţământ.

În aceste condiţii, afirm că singura soluţie de eliminare a unor astfel de manifestări este incontestabil obţinerea autonomiei, inclusiv a celei privind reţeaua şcolară. În condiţiile în care tot mai des sunt semnalate astfel de atitudini ostile, încălcări ale legii şi ale regulilor elementare de convieţuire, sloganul electoral al UDMR: "Dialog pentru autonomie" nu mai este doar un simplul slogan, autonomia minorităţii maghiare a devenit un obiectiv real, o necesitate obiectivă. Mulţumesc pentru atenţie.