Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

Îl invit pe domnul Ştefan Baban. Va urma domnul Kerekes Károly.

Domnul Ştefan Baban:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

"O primă radiografie a actualului guvern"

După mai bine de o lună şi jumătate de guvernare a noii puteri, sunt deja semne distincte că luna de miere s-a terminat de mult şi nu în cel mai fericit caz. Una din lecţiile pe care actuala putere ar fi trebuit să o înveţe, cât de repede probabil, este aceea că populaţia este sătulă de imprevizibil, iar partenerii de dialog de incertitudini. Lucrurile acestea ar putea-o costa nu numai credibilitatea, dar pentru România ar fi un adevărat dezastru: s-ar pierde astfel resurse economice şi financiare, dar în special unitatea.

Au apărut deja destule opinii care şi-au manifestat public primele decepţii, legate atât de promisiunile electorale, cât şi de modul inedit şi copilăresc de lucru al puterii instalate după alegerile din 2004.

Nu s-a putut trece în contul noii guvernări decât o serie semnificativă de incoerenţe, pripeli, neconcordanţe, adică mai pe înţelesul tuturor, bâlbe. De la aprobarea cotei unice de impozitare şi până la negocierile cu FMI-ul, care se va lăsa cât mai curând cu scumpiri în masă şi care vor afecta radical bugetele şi aşa şubrede ale familiilor românilor, actualul guvern a făcut din imprevizibil şi din incertitudine principala strategie.

Mai pe larg, putem demonstra că povestea cotei unice este perfect definitorie pentru modul în care actualii guvernanţi iau decizii: pripit, fără avizul Parlamentului, fără consultarea principalilor parteneri externi şi, în acelaşi timp, fără a avea o reprezentare clară a resurselor de care dispune, ca şi asupra consecinţelor de durată şi de profunzime datorate aplicării acestei măsuri economice.

Ceea ce caracterizează actuala guvernare este în primul rând lipsa unei idei privind guvernarea acestei ţări. Mai direct spus, Alianţa D.A. şi ai săi colaboratori s-au trezit dintr-o dată cu o pălărie prea mare pentru capul lor. Lipsa de coerenţă a acţiunilor Guvernului, în totalitate şi a miniştrilor, în particular, a ajuns proverbială doar în câteva luni.

Bulibăşeală-bulibăşeală, asta pare a fi deviza actualei conduceri a ţării, care într-un timp destul de lung nu a reuşit să schimbe toţi secretarii de stat şi conducătorii de instituţii publice centrale şi descentralizate. Oare această alianţă nu dispune de profesionişti sau nu doreşte să schimbe ceva pentru a găsi un vinovat atunci când rezultatele guvernării vor fi dezastruoase?

Un alt motiv semnificativ care arată şubrezenia actualei coaliţii este comportamentul din ce în ce mai nervos al partenerilor de guvernare. Chiar dacă s-a semnat un protocol de colaborare între cei patru preşedinţi ai partidelor din coaliţie, în teritoriu, problema şi, mai ales, disputele nu sunt la fel de clare.

Pentru fiecare post de conducere, adică pentru fiecare ciolan bun de ros, listele cu presupuşii şefi sunt schimbate de la o săptămână la alta, în funcţie de interese şi mai puţin de profesionalism. Nu este de mirare debandada care domneşte în sistemul public din România, aflată acum sub imperiul presiunilor politice, a dezinteresului profesional şi, mai ales, a plătirii poliţelor politice.

Dacă la toate acestea adăugăm şi amânarea fuziunii mult trâmbiţate, de altfel, dintre P.N.L. şi P.D., avem deja o radiografie sumbră a evenimentelor politice din România. Şi suntem cu toţii conştienţi că politicul influenţează economicul, socialul etc, astfel că viaţa noastră nu va fi nici într-un caz mai bună, chiar dacă sloganul "Să trăiţi bine!" mai răsună în urechile noastre.

Ca o tristă concluzie, putem spune că deşi după instalare Guvernul Tăriceanu părea că ştie foarte bine ce are de făcut şi era extrem de previzibil, după prima lună de guvernare deja s-a transformat într-o echipă plină de nesiguranţă şi nehotărâre. Este incert ce parametrii macro-economici îşi propune ca ţintă pentru 2005 România, deşi ne aflăm în luna februarie, nu ştim dacă vom putea face faţă măsurilor negociate cu FMI, nu ştim sigur dacă inflaţia se va încadra în limitele prestabilite prin negociere, nu ştim ce se va întâmpla cu medicamentele compensate, cu pensiile, cu salariile bugetarilor, în concluzie, nu ştim şi nu suntem siguri pe nimic.

Tot acest lung şir de incertitudini în care variantele sunt imprevizibile, dar guvernanţii nu se pot hotărî pentru care dintre ele să opteze, au darul doar să îngrijoreze şi să nemulţumească alegătorii, în special, şi cetăţenii acestei ţări asupra stării de fapt pentru viitorii ani.

Imaginea care prinde contur zi de zi şi care, mai devreme sau mai târziu, se va cimenta pe retina tuturor românilor, va fi cea a unei guvernări nehotărâte, care bâjbâie şi care se complace în incertitudini şi nehotărâri. Şi să fim sinceri, nu aceasta este schimbarea pe care şi-au dorit-o românii!

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.