Parliamentary debates

Doamna Daniela Popa:

Din partea grupului parlamentar al P.R.M., doamna deputat Mărculeţ Petrescu Anca.

Doamna deputat, aveţi cuvântul.

Doamna Mira Anca Victoria Mărculeţ Petrescu:

Vă mulţumesc, doamna preşedintă.

Declaraţia mea politică are titlul: "Cum este cheltuit banul public".

În prezenta declaraţie politică mă refer concret la lucrările care se fac la Palatul Parlamentului.

La diferite posturi de televiziune şi în presa scrisă au apărut o serie de comentarii şi referiri la investiţii ce se fac în mod arbitrar la Palatul Parlamentului în ultima perioadă.

Mă delimitez ferm de modul în care s-a ajuns la cheltuirea banului public în acest edificiu, fără nici un control şi într-un dispreţ total al procedurilor legale. Nu mai departe de acum câteva zile s-a derulat, sub oblăduirea secretarului general al Camerei Deputaţilor, Mihai Unghianu, o procedură cel puţin bizară, de folosire a banului public pentru achiziţionarea unor pereţi de compartimentare la etajul 8 şi la parter, în holul Senatului.

De fapt, această procedură a fost declanşată de secretarul general la începutul anului, prin încercarea de introducere în Palatul Parlamentului a unor societăţi, fără nici o bază legală. A urmat apoi un simulacru de ofertare organizat la nivelul Direcţiei de investiţii a Camerei Deputaţilor în luna august 2005, când plicurile societăţilor care s-au prezentat nu au fost deschise.

Secretarul general, Mihai Unghianu, a anulat avizele Comisiei tehnico-economice a Camerei Deputaţilor pentru aceşti pereţi de compartimenare pe proiectul din anul 2003, solicitând schimbarea caracteristicilor.

Ofertanţii din luna august 2005 au primit scrisori că deocamdată licitaţia nu se ţine şi vor fi invitaţi la o dată care se va comunica ulterior. Acest ulterior a avut loc la sfârşitul lunii noiembrie 2005, dar fără oferanţii din luna august. Au fost invitate alte firme, pe gustul secretarului general şi al Direcţiei de investiţii. Rezultatul a fost alegerea societăţii "Line&Design" SRL care în momentul selectării ei, pentru o valoare de 15 miliarde, nu dispunea nici măcar de agrementul tehnic pentru sistemul autoportant de pereţi despărţitori.

În mod bizar, în urma sesizării constructorului şi proiectanţilor această firmă a obţinut a doua zi, şi după selectare, în 24 de ore, agrementul tehnic, iar în următoarele 24 de ore avizul tehnic, deşi produsul pe care-l ofertase nu are calităţi autoportante.

Întrebarea care se pune este cum s-a putut lua, la a doua zi după stabilirea ofertării, în 24 de ore, agrementul unui produs ce s-a introdus în palatul Parlamentului? Bizar este că proiectul pe care l-a executat acest furnizor nu provenea de la proiectantul general, ce predase proiectul tehnic la Direcţia de investiţii, bază de control a banului public, conform legislaţiei în vigoare, ci era întocmit tocmai de furnizorul care fusese ales. Adică proiectul provenea tot de la Societatea "Line&Design", ca şi cantităţile pe care aceasta le-a ofertat, ceea ce într-o investiţie publică nu este legal. Doar o ofertă făcută pe baza documentelor tehnice a proiectantului general putea justifica cele 15 miliarde acceptate de comisie la achiziţia publică.

Pe ce documente s-a derulat ofertarea şi ce a stat la baza celor 15 miliarde?

Doresc un răspuns de la Secretarul general.

Faptul că pe parcurul întregului an 2005 procedura de achiziţie publică pentru aceşti pereţi de compartimentare s-a derulat cu mari semne de întrebare, ajungându-se la selectarea unei societăţi ce ofertase pe propriul proiect şi şi-a obţinut agrementul tehnic în 24 de ore, la 24 de ore după selectare, oglindeşte o stare de fapt ce situează în faţa legii achiziţia făcută.

Ca urmare, cer o anchetare amănunţită a aspectelor semnalate şi cer, de asemenea, deschiderea plicurilor ofertelor din luna august 2005 şi compararea lor cu cele din luna noiembrie 2005.

O altă sursă de cheltuială necontrolată a banului public la Palatul Parlamentului provine din transformarea arbitrară a destinaţiei spaţiilor fără un studiu prealabil. Exemplific una din recentele investiţii în curs de desfăşurare. Într-una din cele mai luminoase săli din Corpul B1, aflată la etajul III, cu 4 laturi vitrate şi luminator, se amenajează acum un studiou de televiziune. După cum se ştie, un studiou de televiziune necesită un spaţiu complet închis, cu pereţi capsulaţi. Deci, se construieşte o casă în casă, investiţie evaluată tot la circa 15 miliarde de lei căci necesită materiale speciale şi tratament fono-absorbant, care să-l izoleze de restul sălii în care a fost introdus.

În acelaşi timp, adiacent holului de la Steaguri, de la S2, A2, este în curs de finisare o sală care încă nu are destinaţie şi care este echivalentă ca suprafaţă, foarte potrivită pentru funcţionarea unui astfel de studiou. Ea n-ar necesita o investiţie suplimentară de pereţi noi şi alte materiale fono-absorbante. În plus, acest spaţiu are un acces direct dinspre strada Izvor, prin drumul subteran, ceea ce pentru un studiou de televiziune este foarte important.

De ce nu s-a ales acest spaţiu pentru un studiou de televiziune? Este un simplu spaţiu capsulat care există deja. Mă întreb cum e posibil ca de ani de zile să se folosească banul public după bunul plac al secretarului general? S-au închis coridoarele la etajele superioare transformându-se în lungi culoare neluminoase şi neaerisite, s-au repartizat spaţii după ureche, se dau destinaţii arbitrare spaţiilor, în timp ce în B1, sala luminoasă, de 400 de metri pătraţi, adecvată activităţilor de birou, este prost folosită şi transformată cu 15 miliarde într-un studiou TV, tot cu multe miliarde se amenajează în holul de intrare principal, oficial, la Senat, birouri pentru consilieri şi presă, între stâlpi şi sub scară, folosindu-se pereţii de compartimentare mai sus menţionaţi şi achiziţionaţi în acest scop pe bani publici.

Trag un semnal de alarmă pentru stoparea acestui mod total nejudicios de exploatare a spaţiului în palatul Parlamentului de către Camera Deputaţilor, respectiv secretarul general.

Spaţiul din corpul B1 a fost deja solicitat de Senatul României şi a fost refuzat, deoarece acolo este o seră. Într-adevăr, a fost o seră şi va fi un studiou de televiziune.

Solicit Camerei Deputaţilor şi Senatului să reanalizeze modul în care sunt folosite spaţiile descrise mai sus.

Printr-o judicioasă politică de investiţie, bazată pe un studiu specializat, se poate ajunge la o raţională folosire a banului public, la economisirea a miliarde de lei, cu rezultate maxime în exploatarea spaţiilor. În acest scop propun şi solicit secretarului general oprirea lucrărilor din corpul B1 etajul III, pătratul mic, la acest studiou de televiziune prost plasat, care necesită încă multe, multe miliarde pentru a putea deveni funcţional.

Amenajarea studioului de televiziune se poate face, după cum am spus, cu mult mai puţină cheltuială în corpul C6 S2, unde dispune de un spaţiu potrivit.

Pentru o maximă utilizare a spaţiului Palatului Parlamentului solicit, de asemenea, folosirea sălii din corpul B1 pentru birouri, activitate încă foarte deficitară în clădire.

Solicit renunţarea la improvizarea de birouri cu miliarde de lei în holul de acces al Senatului şi transferarea activităţii acestora în sala de la B1, unde spaţiile sunt adecvate.

În concluzie, sub pretextul unor schimbări de destinaţii se fac investiţii iraţionale, s-a ajuns la construcţia unei case în casă în Palatul Parlamentului, la distrugerea unor spaţii reprezentative şi la cheltuirea în mod iraţional a banului public, în loc să se utilizeze spaţiile conform funcţiunilor ce au fost prevăzute în proiectul iniţial.

Solicit o analiză atentă a modului în care este direcţionat banul public la nivelul secretarului general al Camerei Deputaţilor.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Şi eu vă mulţumesc, doamna deputat.