|
Domnul Dumitru Ioan Puchianu: Mulţumesc, doamnă preşedintă. Stimaţi colegi, Am inititulat declaraţia mea politică de astăzi: "Ordonanţa de urgenţă nr. 196/2005 - demolatorul industirei lemnului". Mai exact, această ordonanţă, publicată în Monitorul Oficial în ultima zi a anului trecut, a ajuns să creeze mari probleme producătorilor din industria lemnului. Potrivit aceastei ordonanţe, a fost instituită o aşa-numită "taxă de mediu", de 3%, care se percepe pe fiecare factură, pe tot fluxul tehnologic, din momentul achiziţionării masei lemnoase şi până la faza finală de prelucrare. În fapt, este o taxă aplicată progresiv la altă taxă. Cu alte cuvinte, întreprinzătorii din industria lemnului trebuie să plătească: 3% din valoarea cumpărării masei lemnoase, apoi alţi 3% din valoarea produselor rezultate din prelucrare, care, la rândul lor, constituie materie primă pentru alţi producători. Mai explicit: o societate exploatează masa lemnoasă, o alta transformă buşteanul în cherestea, apoi, un alt producător procesează cheresteaua în semifrabricate, ca, apoi, acestea să devină piese şi subansamble, iar, în final, o societate integratoare să producă mobilă. În concluzie, pe acest flux sunt între 3 şi 6 procesatori, ajungînd astfel ca această taxă să suprataxeze însăşi propria taxă, nemaivorbind de energie, de combustibili, de manoperă..., implicit taxele şi impozitele ce se integrează în preţ. Această multiplă taxare vine în momentul în care, şi aşa, industria de prelucrare a lemnului trece prin momente dificile. Creşterea preţului la utilităţi şi deprecierea cursului euro/leu au dus deja la falimentarea a peste 60% din societăţile din acest sector. Dar cine vor fi beneficiarii finali ai sumelor colectate din această taxă? Beneficiarul direct va fi Ministerul Mediului, care are în subordinea sa Administraţia Fondului pentru Mediu, acest organism artificial, absolut inutil, care, în fapt, înlocuieşte un cont bancar, dar cu ce costuri? Destinaţia fondului o constituie finanţarea unor proiecte de mediu, destinaţie lăudabilă, dar de ce este necesară introducerea unei multiple taxări şi mai ales pe spatele unei ramuri a industriei care nu este un factor de poluare? Oare analiştii Ministerului Mediului au ajuns la concluzia aberantă că prin prelucrarea lemnului se sprijină implicit o strategie de defrişare nejustificată şi, deci, această ramură importantă a economiei naţionale este colateral un factor polunat? Este un fals total! Tăierile se fac în regim silvic, fiind urmate de reîmpăduriri ce duc la regenerarea pădurilor, nu de distrugerea acestora. S-a vehiculat apoi ideea că în industria de prelucrare a lemnului sunt utilizate produse chimice poluanate, lacuri şi vopsele, solvenţi ş.a. Este un adevăr, acesta este specificul acestei industrii. Dar, tot în această ordonanţă de urgenţă, independent de taxa de 3% aferentă exploatării masei lemnoase, este prevăzută şi o taxă separată de 2%, pentru utilizarea "substanţelor ca fiind clasificate periculoase pentru mediu". Există legi clare privind defrişările. Există legi clare privind normele de poluare admise în unităţile industriale pe specifice de activitate. Există şi amenzi pentru cei care nu respectă legea. Dacă Ministerul Mediului are nevoie de fonduri suplimentare pentru noi proiecte, nu este oare mai normal să gestioneze în mod eficient fondurile existente, existând diverse suspiciuni privind modul de cheltuire a acestor sume? Datoria noastră de reprezentanţi în această Cameră este de a gândi politic, de a gândi în perspectivă, nu furaţi de interesul de moment. Trebuie să găsim strategia şi să susţinem dezvoltarea ramurilor industriale care şi-au dovedit fiabilitatea. Industria de prelucrare a lemnului este, în prezent, una dintre puţinele ramuri economice care valorifică materie primă autohtonă şi care ne-a reprezentat şi reprezintă industria românească pe pieţele externe. Acestea sunt motivele pentru care, stimaţi colegi, solicit amendarea aceastei ordonanţe, şi asta cât mai urgent, înainte de a demola această industrie. Vă mulţumesc.
|