Parliamentary debates

Domnul Eugen Nicolicea:

Din partea Grupului parlamentar al PRM, domnul Adrian Moisoiu.

Domnul Adrian Moisoiu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Intervenţia mea este intitulată "Autonomia culturală este în Europa un drept de la sine înţeles şi, dacă respectiva comunitate o doreşte, este posibilă şi autonomia teritorială."

Un proverb românesc spune că: "La urechea surdului, poţi da şi cu tunul. Celui ce nu vrea să înţeleagă, oricât de mult ar vorbi este în zadar." Cam într-o situaţie similară se găsesc şi cei care au condus după 1990.

De dragul voturilor pe care le-au obţinut sau le obţin de la UDMR, aceştia sunt în stare să nu observe marea trădare naţională şi asta de către politicieni mai şcoliţi sau mai puţin şcoliţi, cu mai multă sau mai puţină experienţă, mai tineri sau mai vârstnici, proveniţi de pe întregul cuprins al patriei noastre dragi.

Ardelenii fac o greşeală enormă când apreciază că emoţiile pe care le trăiesc ei: "Doamne, oare ce se va întâmpla cu noi? Ne vor lua ungurii Ardealul?" spunând că sunt trădaţi de către politicienii de pe Dâmboviţa, adică de către "mitici".

Domnilor, Ardealul l-au oferit şi îl oferă ungurilor ardelenii noştri, cei care, trimişi la Bucureşti ca aleşi ai neamului, de pe malurile Tisei, Crişului, Someşului, Mureşului, Abrudului, Cibinului sau altor râuri care brăzdează frumosul Ardea şi care uită de unde au plecat şi cine şi de ce i-au trimis în capitală.

Nimic mai fals că "miticii" sunt cei care trădează Ardealul. Uitaţi-vă cu atenţie la distinşii noştri ardeleni, care se cred mari politicieni.

Invitaţi sau nu, vizitele în Transilvania ale conducătorilor de toate gradele ale Ungariei, nu se mai termină. Ce caută, în aceste zile, în România, la Bucureşti, dar şi la Tîrgu-Mureş şi Cluj-Napoca, preşedintele Ungariei, Solyom László?

Nu au trecut nici două luni de când preşedinta Parlamentului ungar, doamna Szilli Katalin, i-a onorat, cu vizita domniei sale, pe locuitorii din Sfântu Gheorghe şi, exact în timpul când se desfăşura un sondaj de opinie, ca să folosesc terminologia bravului bihorean, ministru al administraţiei publice şi internelor, privitor la autonomia teritorială a locuitorilor din judeţele Harghita, Covasna şi Mureş: "Ne bucurăm de o vizită şi mai înaltă!". Şi mai spune domul Solyom că, deşi nu a fost invitat în Ţinutul Secuiesc, dânsul intenţionează să revină cât mai curând în zonă.

S-au terminat problemele Ungariei? A ieşit economia ei din criză? Sau poate soluţia, ca şi în 1940, se află aici, în Transilvania?

Iată ce spune domnul Solyom la Târgu-Mureş: "Noi considerăm maghiarimea de aici în înţelesul unui concept cultural ca fiind parte a naţiunii maghiare. Pentru ca maghiarimea de aici să poată face faţă asimilării, va fi necesar ca ea să aibă propria şi deplina ei structură. Coloana vertebrală a acesteia este dobândirea, începând de la grădiniţă şi până la universitate, a unei culturi de sine stătătoare, prin intermediul instruirii în limba maghiară, dar sunt necesare şi alte structuri sociale proprii. Va fi nevoie de cultură, instituţii, întreprinzători, intelectuali. Insist asupra necesităţii asumării legii naţionalităţilor, fiindcă alături de declaraţiile cu privire la prietenie, la drepturile naţionalităţilor, aceasta ar fi dovada că există, într-adevăr, garanţii juridice pentru asigurarea acestor drepturi.

Am subliniat acolo, la Bucureşti, domnului preşedinte şi asistenţei puntul nostru de vedere, conform căruia, autonomia culturală este, în Europa, un drept de la sine înţeles şi, dacă respectiva comunitate o doreşte, este posibilă şi autonomia teritorială."

Este mai mult decât clar că, sub masca autonomiei culturale, preşedintele Ungariei instigă la autonomie teritorială. Iată de ce ungurii militează pentru şcoli, instituţii, structuri separate.

Degeaba noi dorim să edificăm o România a bunei convieţuiri, în care toţi să trăim în bună înţelegere.

În România, stabilimente de cultură proprie înseamnă stabilimente comune, în care făurim o cultură a noastră proprie, a tuturor celor care convieţuiesc aici, o cultură românească. România nu poate să cheltuiască pentru şcolarizare pentru un alt stat, fie el şi cel ungar, după cum nici cel ungar nu cheltuieşte pentru România.

Legea statutului minorităţilor care se dezbate acum în Camera Deputaţilor nu este numai a minorităţii maghiare, ci a tuturor celor 19 minorităţi recunoscute prin Constituţie în momentul de faţă.

Ce se doreşte cu România? Se vrea să devină stat federal? Aceasta se urmăreşte prin înfiinţarea consiliilor naţionale ale autorităţilor culturale.

Permanent, comunităţii maghiare, indiferent de liderii pe care-i are şi în special prin biserica reformată i se inoculează nostalgia pentru Ungaria Mare, chiar dacă mulţi dintre membrii ei nu au fost şi nu sunt de acord cu atrocităţile, crimele, masacrele dezlănţuite în Transilvania de Nord după Dictatul de la Viena.

Ca urmare a luptei întemeiate pe miturile fundamentale ale maghiarismului pe care FIDES o poartă, a manifestărilor revizioniste şi şovine ce sunt mai acute ca niciodată, maghiarilor le-a intrat în cap că a sosit ora lor, că ceasul istoriei s-ar mai putea întoarce.

De aceea, vraja Trianonului este mai extinsă decât oricând.

Orice mesaj s-ar transmite secuilor de către statul român nu ajunge direct la ei, deoarece ei urmăresc doar posturile maghiare: Duna TV, MTV2 şi altele. Pentru ei TVR 1, TVR 2, Antena, PRO TV nu există decât în eventualitatea când are loc vreo transmise sportivă.

Cunoscând faptul că SRI a informat permanent atât Preşedinţia, cât şi Guvernul de ce anume se întâmplă în secuime, atitudinea autorităţilor de la Bucureşti se poate aprecia drept o parşivenie politică greu de explicat.

Mă întreb de ce ministrul de interne, Vasile Blaga, nu l-a demis pe prefectul ungur de Covasna, când acesta a amânat să atace în instanţă hotărârile locale de organizare a referendumurilor.

Să fie domnia sa atât de naiv, încât să-l aprecieze drept un nevinovat şi legal sondaj de opinie, care niciodată nu va putea fi folosit pentru a face presiuni la cine ştie ce cancelarii europene? Sau ce poziţie a luat Ministerul de Externe, când a fost informat că, la referendum, au participat ca observator şi doi parlamentari unguri, care şi-au declinat drept calitate oficială delegaţia dată de Grupul parlamentar al FIDES, care sprijină voinţa de autonomie a secuilor, după cum invit Ministerul Afacerilor Externe să-şi prezinte punctul de vedere în legătură cu cele declarate de preşedintele ungar şi prezentate mai sus.

Nu pot să cred că toţi câinii din România au fost eutanasiaţi, că în ea au mai rămas numai jigodiile şi, astfel, ţara a ajuns un stat fără câini.

Ungariei şi proceselor care se petrec în sânul societăţii ungare, cât şi comunităţii maghiare din România este necesar să li se acorde maximum de atenţie.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă mulţumesc.

Aţi consumat aproape tot timpul destinat PRM-ului.