Parliamentary debates

Doamna Daniela Popa:

Din partea Grupului parlamentar al P.R.M., domnul deputat Ştefan Baban.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Ştefan Baban:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Doamna preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia mea politică se intitulează "Zilele de după 19 Mai 2007".

Dacă se ţine seama de gradul de participare la referendumul care a avut loc sâmbătă 19 mai, putem spune, cu mâna pe inimă şi fără să greşim, că majoritatea cetăţenilor români cu drept de vot nu şi-au dorit o asemenea consultare populară. Dar şi referendumul şi rezultatele sale sunt de acuma istorie şi trebuie, vrând, nevrând să privim înainte, cu sau fără mânie.

Să vorbim despre perspectivele ce ne aşteaptă. Greu lucru, pentru că şi în cazul celor apropiate, nu se conturează nimic clar şi cert în momentul de faţă. Dacă ar fi să ne luăm după programul enunţat în piaţa publică şi, mai târziu, pe scena politică, de către Preşedintele Băsescu, nimic nu a contat în această luptă, pentru că nu a fost o luptă dusă în jurul unor obiective politice, economice şi sociale. Şi se pare că perioada care va urma, nu prea va ţine cont de dorinţele şi nevoile atât a celor care au votat, cât şi a celor mulţi, care au considerat inutil gestul lor de manifestare a democraţiei.

Trebuie ca ambele tabere, atât Parlamentul cât şi preşedintele Băsescu, să facă pace, dar o pace adevărată, nu plină de răzbunări şi plătit poliţe, pentru că acest "război rece" nu a făcut bine niciuneia dintre părţi şi în special poporului, care totuşi aşteaptă ca ceva să se schimbe în această ţară. Iar acel ceva ţine de promisiunile electorale făcute în noiembrie-decembrie 2004 şi, mai recent, în campania preşedintelui.

Din ambele ipostaze, însă, premisele nu sunt deloc favorabile. Declaraţiile ulterioare, care au fost făcute după încheierea procesului de votare, arată că există o stare semigeneralizată de confuzie în legătură cu paşii care se cer făcuţi în vederea eliminării, fie şi treptate, a cauzelor crizei politice acute în care se află ţara.

E drept că deja s-au anunţat consultările cu partidele politice, dar în primul rând trebuie stabilite priorităţile reale pe care trebuie să le aibă România, în contextul european, iar după cum bine ştim, aceste priorităţi au fost, sunt şi vor fi generatoare de stări conflictuale.

Este şi momentul, dar şi necesitatea, ca după stabilirea majorităţii politice, să trecem la treabă. Traian Băsescu să nu uite că preşedintele ţării este cel care reprezintă România şi că această Constituţie, bună sau rea, cum este, îi conferă anumite drepturi şi obligaţii care trebuie respectate.

Preşedintele României nu trebuie să uite că Parlamentul ca instituţie, este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării. Indiferent dacă ne place sau nu poziţia pe care ne situăm, nu trebuie să se pornească de la ocolirea Parlamentului ca modalitate principală a exercitării voinţei poporului, aşa cum des s-a auzit în timpul campaniei electorale dinainte de referendum, dar şi după.

Dacă preşedintele Traian Băsescu crede că poate rezolva problemele ţării cu cei 1.000-1.500 de oameni în Piaţa Universităţii din Bucureşti, se înşeală amarnic.

Perioada de după 19 mai 2007 va fi presărată cu multe capcane, iar ofensiva populist-demagogică va atinge un punct maxim. Se cere calm, ponderaţie şi mai ales prudenţă, pentru că emoţiile şi patimile politice nu ne-au fost de niciun folos de-a lungul perioadei postdecembriste.

Trebuie să devenim realişti, începând cu cel mai mare şi terminând cu cel mai mic (mă refer din punct de vedere al puterii politice), pentru că nu ne mai permitem luxul de a nu vedea pericolele care planează deasupra noastră, şi ca popor şi ca ţară.

Vecinii noştri bulgari, colegi şi parteneri de integrare, au puterea şi morală şi politică de a se certa mai cu măsură, dar sunt uniţi în ceea ce priveşte calendarul integrării europene. În timp ce noi ne ţigănim, care pe care dovedeşte şi cine se impune, ei au trecut deja de alegerea europarlamentarilor şi ne fac din mână cu destulă ironie.

Este momentul să ne revenim şi să ne punem pe treabă. Poate este ultima şansă care ni se oferă şi nu avem voie să o pierdem. Dacă o vom rata, atunci ponoasele le vom trage tot noi, iar interesul comun de a ne integra cât mai repede, cu demnitate şi determinare în lumea liberă, civilizată şi prosperă se va dovedi un balon de săpun.

Întrebarea este: cum ne vom prezenta în faţa poporului, pentru a le spune că România a pierdut totul, doar din orgolii politice şi ambiţii nemăsurate?!

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.