Parliamentary debates

Domnul Valer Dorneanu:

Are cuvântul domnul deputat Ştefan Baban din partea Grupului parlamentar al P.R.M.

Se pregăteşte domnul Petru Călian.

Domnul Ştefan Baban:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

"Criza grădiniţelor din România."

Crize, crize, crize. Începând de la criza politică şi terminând cu cea din sistemul sanitar, România este bântuită de acest fenomen încă din primii ani ai tranziţiei spre democraţie.

Astăzi, este rândul crizei din sistemul de învăţământ. Am înţeles, greu, este adevărat, de criza locurilor din învăţământul liceal, universitar, de criza locurilor de cazare din căminele studenţeşti, dar nu pot pricepe cum a apărut acest fenomen şi la nivel de grădiniţă şi de ciclu primar. Şi asta în condiţiile în care pentru aceste două forme de învăţământ sunt acreditate şi unităţi particulare.

A crescut numărul copiilor de vârstă preşcolară şi şcolară? A scăzut numărul cadrelor didactice care să practice această meserie pentru prichindei? La prima întrebare, înclin să cred că nu. La a doua, spun hotărât da, pentru că având în vedere salariile mizere, corupţia din învăţământ, începând de la repartizare şi terminând cu titularizarea pe post, lipsurile pe care le îndură ani întregi tinerii dascăli, nu e de mirare că lasă totul în urmă şi pleacă în străinătate, chiar dacă trebuie să presteze o muncă necalificată, inferioară şi de cele mai multe ori umilitoare faţă de cea pentru care s-au pregătit.

Criza grădiniţelor oferă o imagine foarte bună pentru România de astăzi. Şi asta pentru că există două sisteme paralele de grădiniţe, cele de stat şi cele private. Cele de stat sunt mai ieftine, de fapt, teoretic sunt gratuite, deşi pe parcursul anilor de grădiniţă părinţii plătesc diferite taxe cu nume ciudate, astfel încât cu echivalentul a câtorva zeci de euro, îţi ţii copilul la grădiniţa de stat. Evident, funcţionarea acestora este subvenţionată de noi toţi de la buget, plătim toţi pentru ca toţi să beneficiem, dar realitatea ne arată că de fapt beneficiază cei deştepţi care, încă de la începutul anului au dat mită la conducerile grădiniţelor de stat pentru a asigura copilului lor un loc "eligibil".

În paralel funcţionează şi grădiniţele private, ceva mai scump decât cele ale statului, în care principiul plăteşti şi ai loc asigurat, fără să fii nevoit să mai dai şi şpagă, funcţionează din plin. Dar costul este ridicat, astfel încât doar un anumit segment al populaţiei, şi anume cel cu venituri peste media cetăţeanului obişnuit, îşi poate permite toate aceste cheltuieli.

Concluzia rămâne doar una singură: începutul fiecărui an şcolar declanşează, încă de la terminarea celui precedent, o cursă contra cronometru pentru găsirea şi ocuparea unui loc la grădiniţă, în clasa I sau clasa a II-a. Indiferent de doctrina guvernelor care s-au perindat la conducerea României, sistemul de bază în învăţământul românesc este tot cel din anii comunismului, atât de mult hulit de cei care acum sunt nevoiţi să jongleze printre cunoştinţe şi relaţii pentru a-şi rezolva această problemă.

Nu s-au construit alte spaţii, nu au fost modernizate cele existente, nu s-a făcut nimic în ceea ce priveşte învăţământul românesc, ba chiar ceea ce era în '89 ajungând acum în paragină sau dărâmare. Interesele politice ale celor îndrituiţi să aşeze această activitate pe baze reale, începând de la spaţii şi terminând cu planuri de şcolarizare moderne şi de nivel european, au fost cu totul altele, lupta pentru ciolan fiind mult, mult mai interesantă. Cine ştie, poate anul 2010 va aduce o nouă premieră în învăţământul românesc, integrat în cel european: desfăşurarea activităţii didactice într-o garsonieră sau apartament de bloc. Şi tot normal ar fi, pentru că dacă unul sau zece SRL-uri pot funcţiona bine, o grădiniţă de ce nu?

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc.