Parliamentary debates

Domnul Valer Dorneanu:

Din partea Grupul parlamentar al PD, domnul deputat Valeriu Tabără.

Domnul Valeriu Tabără:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Mi-am intitulat declaraţia politică de astăzi "Agricultura României în cadrul politic al iresponsabilităţii şi speculaţiei."

În timpul vacanţei parlamentare din iarna 2006-2007, mi-au căzut în mână (şi le-am studiat cu multă atenţie) o serie de articole de presă care abordau extrem de serios fenomenul de încălzire globală şi fenomenul El Nino, care are loc în centrul Oceanului Pacific, ambele fenomene cu consecinţe dintre cele mai grave ca efecte asupra climei pe suprafeţe mari ale globului.

Ştiam că, în România, problema schimbărilor climatice, stepizarea şi chiar deşertificarea au fost semnalate şi studiate cu aproape 40 de ani în urmă, cercetări care au continuat şi continuă şi astăzi. Încă de atunci s-a pus problema elaborării unei strategii care să ne protejeze împotriva unor cauze, consecinţe date de secetă, care să aibă efecte pe termen lung.

Aşa s-a elaborat strategia irigaţiilor, amenajate la nivelul anului 1990 pe aproape 3,2 milioane de hectare, cu precădere în zonele cu un grad mare de ariditate şi cu un rol pozitiv determinant nu numai pentru producătorii agricoli ai României, dar şi asupra mediului ambiant al ţării noastre. S-a ştiut că este istorie în acest sens şi, din istorie, că fără aceste irigaţii, într-o serie de zone agricole ale României nu este posibilă o producţie agricolă stabilă ca nivel şi calitate şi ca rentabilitate economică.

A fost elaborat şi declanşat un amplu program de cercetare pentru a se realiza numeroase soiuri şi hibrizi de plante cu un grad ridicat de toleranţă sau chiar rezistenţă la secetă, dar şi tehnologii care să ducă la o mai bună conservare şi utilizare a apei din sol. În ceea ce priveşte soiurile şi hibrizii, aceştia s-au realizat şi şi-au demonstrat viabilitatea în acest an, 2007, când au asigurat un minim de recoltă în aproape toate zonele afectate de secetă. Aceasta în timp ce soiurile şi hibrizii străini au fost afectaţi grav de secetă.

În ceea ce priveşte tehnologiile, acestea, deşi se cunosc, nu au putut fi aplicate decât sporadic, din cauza lipsei de tehnică agricolă aferentă unei astfel de tehnologii. Este de remarcat faptul că hibrizii şi soiurile de plante cultivate autohtone au rezistat mulţumitor la seceta puternică din Bărăgan, Dobrogea, Oltenia, sudul şi centrul Moldovei, unde s-au înregistrat, la nivelul solului, temperaturi de peste 60 de grade Celsius, completate de o secetă pedologică şi atmosferică fără precedent.

Ceea ce s-a întâmplat anul acesta sub aspect climatic în România, se ştia de mult. Din păcate, cunoştinţele acumulate de-a lungul anilor în domeniu, aşa cum se găsesc şi în alte domenii, nu au fost luate în seamă de către cei care, în baza lor, trebuiau să ia decizii care să ducă la eliminarea efectelor fenomenelor de secetă.

Aş mai menţiona, aşa cum am făcut-o mai sus, că fenomenul nu este nou, el este în desfăşurare şi extindere de mai mulţi ani în România şi nimeni sau aproape nimeni din factorii cu responsabilitate în decizia politică nu s-a aplecat asupra lui, iar consecinţele se văd şi se vor simţi puternic în anii următori.

Suferinţa creată de acest complex fenomen climatic nu este numai a celor care practică agricultura şi trăiesc din ea. Acesta afectează, dacă-mi este permis, întreaga societate românească, pusă să plătească sume importante de bani pentru ceva ce, din păcate, se va repeta, probabil, mulţi ani de acum încolo.

Fenomenul de secetă în România, pe zone mai mari sau mai mici, este prezent în ţara noastră în opt din zece ani. El este strict legat, paradoxal, de un alt fenomen, care se repetă an de an, pe arii mai mici sau mai mari, dar cu consecinţe dezastruoase. Este vorba de inundaţii. Ambele fenomene sunt strâns legate între ele şi provin aproape din aceleaşi cauze. Din păcate, ambele sunt tratate nu ca şi cauză, ci mai mult ca efect.

În anul 2007, fenomenul de secetă este prezent pe aproape două treimi din teritoriul României, deşi a fost sesizat de către instituţii ştiinţifice din timp, inclusiv de Autoritatea Naţională pentru Meteorologie, a fost tratat cu superficialitate, cu neînţelegere, cu neştiinţă, dar şi cu multă neputinţă de către cei care ar fi trebuit să-l vadă. Consecinţele acestui fapt se văd.

Este de neînţeles de ce Guvernul nu a declarat, în cazul secetei, la timp, starea de calamitate, deşi ea era semnalată de către o serie de instituţii, inclusiv de către prefecturi.

De ce nu s-au făcut evaluările stării de vegetaţie a culturilor de toamnă la timp, inclusiv la ieşirea din iarnă? În vestul ţării, seceta s-a manifestat acut în lunile februarie, martie şi aprilie, cu consecinţe teribile asupra producţiei.

De ce nu au fost avertizaţi fermierii de către instituţiile abilitate asupra consecinţelor fenomenelor climatice ce se desfăşurau şi ale căror consecinţe erau previzibile?

De ce s-a impus, după atâtea greşeli făcute de acest Guvern, ca despăgubirile pentru culturile afectate de secetă să fie strict legate de acţiunea de asigurare, ştiut fiind că nici o societate de asigurări nu face asigurări împotriva secetei?

Este un răspuns: Guvernul actual nu a vrut să-i despăgubească pe cei afectaţi de fenomenele climatice.

Neprimirea sau respingerea dosarelor de calamitate de către Direcţiile Agricole Judeţene este un act de cinism şi de iresponsabilitate. Consecinţele sunt: falimentarea unui număr mare de agricultori ca urmare a compromiterii produselor agricole şi vegetale; afectarea, de asemenea, într-o proporţie mare, şi a exploataţiilor agricole susţinute prin proiectele precum Sapard şi Fermierul. Pentru acestea din urmă nu s-a luat, până acum, nici un fel de măsură de sprijin.

Există, însă, din nou domenii care câştigă de pe urma secetei şi a sărăciei fermierilor români. Aceştia sunt importatorii de produse agricole de tot felul şi, în acelaşi timp, se creionează condiţiile pentru o piaţă funciară mai ieftină, mai la îndemâna marilor speculanţi de pământuri.

Mă întreb, oare, a vrut Guvernul să ajungă la această situaţie? Se pare că da.

Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Şi eu vă mulţumesc.