Parliamentary debates

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"Perspective sumbre pentru economia mondială. Avantajele pe care le are România"

Economia mondială se apropie din nou de un moment de cotitură. În primăvară liderii europeni au fost nevoiţi să ia măsuri pentru ca Grecia să nu intre în faliment; în vară, în SUA s-a luat decizia ridicării plafonului de îndatorare, rezerva federală americană şi Banca Centrală Europeană au aruncat fonduri în piaţă şi cu toate acestea spectrul recesiunii globale este din ce în ce mai apropiat. Indicii bursieri se apropie de nivelurile din toamna lui 2008, la câteva săptămâni după prăbuşirea Lehman Brothers. În trimestrul doi, Franţa, Marea Britanie şi SUA au înregistrat aproape stagnări ale creşterii economice. Avansul economic al Germaniei s-a redus la 0,2% pe trimestru, în timp ce China a început să simtă efectele supraîncălzirii economiei.

Concluzia este destul de simplă, în acest moment există şanse destul de mici de a se evita un al doilea val al crizei economice. Din păcate, situaţia este cu atât mai complicată cu cât acum nu mai putem folosi mijloacele utilizate în 2007 şi 2008: investiţiile guvernamentale şi susţinerea băncilor cu probleme. Şi asta pentru că acum există, practic, reversul medaliei - o criză a datoriilor suverane acumulate în timp, dar acutizate în perioada crizei economice.

Practic, la momentul respectiv, din dorinţa de a se ieşi din recesiune, majoritatea guvernelor ţărilor puternic dezvoltate economic s-au împrumutat masiv pentru a finanţa economia. Iar acum investitorii şi creditorii consideră că respectivele împrumuturi nu mai sunt atât de sigure pe cât păreau iniţial. În mod paradoxal, acum nu avem de-a face cu o criză de supra sau subproducţie, cu o criză inflaţionistă sau cu una cauzată de instrumente financiare nereglementate, ci cu o criză bazată pe un element subiectiv: încrederea în liderii politici care să ia măsurile necesare pentru a scădea nivelurile de îndatorare ale ţărilor pe care le conduc.

După ce s-au împrumutat atâta timp, după ce au experimentat creşteri economice considerabile, acum urmează reculul.

Din această perspectivă, Europa este mult mai vulnerabilă. Tocmai pentru că nu există o legislaţie fiscal financiară unică, dacă o singură ţară din zona euro ia măsurile greşite, toate celelalte sunt afectate. Coordonarea aceasta la nivel interstatal este extrem de greoaie şi generatoare de probleme electorale, chiar şi pentru politicieni din ţări ale căror economii funcţionează. Iată adevărata problemă: incapacitatea sau indolenţa politicienilor de a lua măsuri tranşante. De ce, spre exemplu, ar dispune Angela Merkel sau Nicolas Sarkozy măsuri de austeritate bugetară pentru a salva Grecia sau Spania?

România este, în mod aproape paradoxal, extrem de puţin afectată de criza datoriilor suverane. Nivelul nostru de îndatorare se află undeva între 36 şi 37% din PIB, în timp ce Grecia sau Irlanda trec de 150%, Spania se află la 120%, iar Italia şi Germania se apropie şi ele de PIB-ul pe un an. Acest lucru înseamnă că România nu este parte a problemei crizei datoriilor suverane. Ceea ce din păcate nu se traduce şi prin aceea că efectele nu se vor resimţi asupra noastră. Practic, dacă zona euro se prăbuşeşte, efectele asupra exporturilor româneşti şi a investiţiilor străine ar fi foarte puternice. Practic, am avea de-a face cu o criză exclusiv importată, cauzată de interconectarea României la resursele economice şi financiare ale Uniunii Europene. Atunci când intri într-o echipă, îţi asumi şi beneficiile, dar şi efectele negative ale deciziei tale.

Totuşi, perspectivele economiei româneşti nu sunt deloc sumbre. Anul acesta, măcar din punctul de vedere al primelor trei trimestre, ne atingem cele mai importante două ţinte: deficit bugetar sub 4,4% şi creştere economică de 1,5%. Pentru anul viitor, situaţia este însă mai complicată. De unde am pornit cu dorinţa unei creşteri economice de 4%, există aşteptări ca prognoza să scadă spre 2,5% sau chiar mai puţin.

Avem însă şansa de a merge în continuare pe drumul unei creşteri economice sustenabile. Trebuie să îndeplinim însă o condiţie esenţială: să creştem numărul locurilor de muncă, iar asta nu se poate face decât prin investiţii în infrastructură. Mă aştept ca nivelul absorbţiei fondurilor europene pe programele de investiţii să crească substanţial în următorii doi ani. Mai avem de absorbit aproape 30 de miliarde de euro, ceea ce înseamnă PIB-ul nostru pe un trimestru.

De asemenea, prin măsurile de echilibrare bugetară luate anul trecut, există şanse de a aloca mai mulţi bani din bugetul de stat pentru investiţii. S-au făcut deja paşi importanţi pe această direcţia. România este ţara din Uniunea Europeană care a alocat cele mai multe fonduri, proporţional cu bugetul votat, anul acesta pentru investiţii în infrastructură. În 2011 au fost alocate 36,1 miliarde de lei investiţiilor (6,6% din PIB şi 17,5% din buget). Cifrele pe care le propunem pentru 2012 sunt şi mai bune: 43,1 miliarde de lei pentru investiţii (19,8% din cheltuielile bugetului general consolidat şi 7,3% din PIB).

Cred că acesta este şi unul dintre motivele pentru care ţara noastră are în continuare cele mai bune perspective economice din Europa Centrală şi de Est, aşa cum se arată în ultima analiză a prestigiosului institut european de analiză financiară şi economică ZEW. România a continuat în septembrie să aibă cele mai bune perspective economice la şase luni, din regiunea în Europa Centrală şi de Est (ECE), în condiţiile în care ţări precum Ungaria şi Polonia au înregistrat scăderi puternice ale încrederii. Indicele care măsoară percepţia analiştilor pentru următoarele şase luni a scăzut în cazul României cu 5,5 puncte, la -5,6 puncte. Pe locul al doilea, dar la mare distanţă de România, se află Slovacia, cu -35 puncte (cu un declin de 9,4 puncte). Cea mai mare scădere a fost înregistrată de Ungaria, cu 31,8 puncte, la -47,5 puncte, cel mai redus nivel între statele incluse în studiu, urmată de Polonia, cu un declin de 21,6%, la -36,8 puncte.

Toate aceste lucruri înseamnă că, în contextul cel mai probabil al revenirii crizei economice, datorită măsurilor luate de Guvernul Boc, efectele negative resimţite de România vor fi mult mai mici. Pentru asta, citez din ceea ce spunea Preşedintele Parlamentului European, domnul Jerzy Buzek: "Nu ştim adevăratul viitor al Europei. Peste o jumătate de an, peste un an, doi s-ar putea să fie un pic mai rău. România va fi mai bine pregătită decât celelalte state membre. de ce? Pentru că voi veniţi după reforme grele. Există o probabilitate destul de mare ca multe alte state membre, în curând, să fie forţate să treacă prin reforme similare doar peste câteva luni sau un an, mai târziu. Deci veţi fi într-o poziţie avantajoasă".