Parliamentary debates

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnul deputat Calimente Mihăiţă.

Am o singură rugăminte, domnule Calimente, înainte de a începe. Daţi-mi voie să citesc lista deputaţilor de la Grupul parlamentar al PDL şi al Grupului parlamentar al PSD, care au depus în scris: domnii deputaţi Constantin Severus Militaru, Daniel Geantă, doamna deputat Doiniţa Chircu, domnii Alin Trăşculescu, Silviu Prigoană, Cornel Ghiţă, doamna deputat Claudia Boghicevici, domnii deputaţi Eugen Constantin Uricec, Ion Balan şi Strugaru, de la Grupul parlamentar al PDL; subsemnatul, domnii deputaţi Ion Călin, Georgian Pop, Mircea Duşa, Gheorghe Ciocan, Filip Georgescu, Ioan Stan, Vasile Popeangă, Laurenţiu Nistor, Ion Burnei, Iuliu Nosa, Mircea Drăghici, Ion Dumitru, Eugen Bejinariu şi doamna deputat Manuela Mitrea, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Domnule deputat, aveţi cuvântul, vă rog.

Domnul Mihăiţă Calimente:

Declaraţia mea politică se numeşte "Regele şi patria".

Născut la 25 octombrie 1921 la Sinaia, fiul lui Carol al II-lea şi al Elenei, fiica Regelui Greciei, astăzi Maiestatea Sa Regele Mihai I împlineşte 90 de ani. O cifră memorabilă şi impresionantă pentru un om pe care viaţa nu l-a cruţat de evenimente dramatice şi tragedii, atât personale, cât şi ale poporului pe care l-a condus.

Rege al României în două perioade distincte, 26 iulie 1927-8 iunie 1930 şi 6 septembrie 1940 - 30 decembrie 1947, prima domnie este legată de renunţarea la tron a tatălui sau, Carol al II-lea. Regele Mihai nu avea decât 6 ani când a urcat pe tron, ţara fiind condusă de o regenţă. Cea de a doua urcare pe tron şi faptele sale în această perioadă definesc personalitatea şi caracterul monarhului Mihai. Asta în condiţiile în care Regele se confrunta, la a doua urcare pe tron, cu instalarea unui regim autoritar, sub comanda generalului Antonescu.

Ţara era într-o situaţie gravă, pierduse în 1940 o treime din teritoriu şi populaţie în urma Pactului Ribbentrop-Molotov.

Aprobă intrarea României în războiul antisovietic alături de Germania, dar după ce trupele române recuperează Basarabia şi Bucovina, luate în urma ultimatumului dat de Uniunea Sovietică, izolat la Sinaia de Guvernul Antonescu, devine tot mai reticent la participarea României la acest război.

Ia legătura în mod secret cu principalii lideri ai opoziţiei, Iuliu Maniu şi I.C. Brătianu, şi începând din 1944 îşi dă avizul pentru începerea de tratative secrete desfăşurate de Barbu Ştirbey la Cairo, în scopul încheierii unui armistiţiu cu Naţiunile Unite.

În urma refuzului mareşalului Antonescu de a fi de acord cu ieşirea României din Axă şi a trecerii de partea Naţiunilor Unite, în condiţiile în care Armata Roşie dezlănţuise o puternică ofensivă pe linia Iaşi-Chişinău, coordonează arestarea mareşalului Antonescu şi a principalilor colaboratori, pe data de 23 august 1944.

Trebuie remarcat şi faptul că, la 6 iunie 1944, trupele anglo-americane debarcaseră cu succes pe coastele Franţei, în Normandia.

Cei mai mulţi istorici consideră că, prin gestul său, ţara a fost ferită de distrugeri inutile şi că, probabil, trupele sovietice, în alte condiţii, s-ar fi comportat cu mult mai brutal decât au făcut-o. Actul în sine a dus la scurtarea războiului cu cel puţin 6 luni. Germania a pierdut tot restul sud-estului Europei.

Meritele i-au fost recunoscute de Aliaţi şi Regele a fost decorat cu Ordinul Victoria de către sovietici, şi cu Legiunea de Merit, în cel mai înalt grad, de către SUA.

Datorită ocupaţiei sovietice şi a instalării Guvernului Dr. Petru Groza, Regele nu reuşeşte să menţină democraţia de tip occidental, dar se opune prin grevă regală şi refuză să semneze decretele Guvernului.

Cea mai mare a realizare a Domniei Sale, din această perioadă, este realipirea Transilvaniei de Nord la Regatul României.

La 30 decembrie 1947, cu palatul înconjurat de trupe fidele Guvernului comunist, la cererea imperioasă a lui Vîşinski, Petru Groza şi Gheorghiu-Dej, înarmaţi şi făcând presiuni asupra Regelui, îl obligă pe acesta să abdice.

În exil, Regele a reprezentat cu demnitate România şi pe români şi a fost o lumină pentru cei care au înfundat puşcăriile comuniste. A fost mereu o speranţă pentru cei care au crezut în democraţie şi că locul României este în Europa civilizată.

După 1989, Regele a revenit în România, dar Guvernul de atunci s-a speriat de felul în care a fost primit Regele şi, după aceea, i-a interzis acestuia să revină.

După 1996, relaţiile cu Casa Regală s-au îmbunătăţit, iar Regele a putut reveni în ţară, unde s-a şi stabilit.

În tot acest timp, Regele a fost un reper de demnitate şi modestie. Regele este un reper moral care face cinste României.

Este ultimul suveran în viaţă care a participat la cel de-al Doilea Război Mondial.

Cinstea pe care i-o arată casele regale ale Europei, şi nu numai, şi guvernele foarte multor ţări, decoraţiile pe care le-a primit, cu această ocazie, mă fac şi pe mine să spun: Să ne trăiţi Maiestate întru mulţi ani!

Deputat PNL, Mihăiţă Calimente.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, vă mulţumesc şi eu foarte mult.

Daţi-mi voie să mai notez doi colegi, din partea Grupului parlamentar al PDL, care au depus în scris: domnii deputaţi Gheorghe Ciobanu şi Petru Călian; iar din partea Grupului parlamentar al PNL +PC, domnii deputaţi Gheorghe Dragomir, Teodor Atanasiu, Marin Almăjanu, Gheorghe Dumitrică, Mihai Donţu, Andrei-Dominic Gerea, Mihai Lupu, Călin Potor, Nicolae Jolţa, George Scutaru, Cristian Buican, Victor Paul Dobre, Titi Holban, Lucia-Ana Varga, Mariana Câmpeanu, Radu Ţîmpău, Horea Uioreanu, Gigel Ştirbu, Viorel Buda, Dan Motreanu, Relu Fenechiu, Viorel Palaşcă şi Octavian Bot; din partea Grupului parlamentar progresist, domnul deputat Culiţă Tărâţă; din partea Grupului parlamentar fără apartenenţă, domnul deputat Marian-Florian Săniuţă, a mai depus în scris şi domnul deputat Dorel Covaci, din partea Grupului parlamentar social-democrat.