Parliamentary debates

Domnul Florian Daniel Geantă:

"Violenţa în şcoli şi nepăsarea Guvernului!"

Tot mai frecvent, uneori săptămânal, suntem martorii indirecţi, prin intermediul posturilor de televiziune, la alte incidente şi acţiuni violente care se petrec în şcoli şi licee sub ochii neputincioşi ai profesorilor şi elevilor.

La iniţiativa fostului ministru al educaţiei naţionale, s-a întocmit un plan de acţiune, un document denumit "Programul naţional pentru combaterea violenţei în şcoli", un program în parteneriat cu Ministerul de Interne şi autorităţile locale. De atunci, însă, el se află la cabinetul ministrului, unde urmează să fie avizat. Câte luni sau poate câţi ani trebuie să mai treacă până când ministrul în exerciţiu să îl scoată din sertar şi să-l activeze? În ciuda existenţei acestui plan de acţiune, actualul ministru propune un set de măsuri pentru prevenirea fenomenului violenţei în şcoli, luând practic procesul de la capăt.

Ceea ce este extrem de grav este faptul că în semestrul I al anului şcolar 2012-2012 s-au înregistrat 740 de infracţiuni la nivel naţional, reprezentând o creştere de 13% faţă de semestrul I 2011-2012, iar la nivelul municipiului Bucureşti situaţia a avut o evoluţie şi mai gravă, numărul cazurilor dublându-se de la 147, anul trecut, la 175 înregistrate doar până la mijlocul lunii februarie a.c.

Există multe forme de manifestare a violenţei, de la injurii, jigniri, insulte şi până la ameninţări şi acţiuni de lovire între elevi, dar şi împotriva profesorilor. Pe lângă acestea se înregistrează o creştere semnificativă şi a fenomenului de absenteism la ore. În special în Bucureşti, absenteismul a devenit "sportul" preferat al multor elevi, iar sancţiunile mici aplicate celor vinovaţi nu aduc rezultate pozitive, ci, dimpotrivă, fenomenul ia amploare.

Cine este vinovat şi ce este de făcut? Vinovaţi cred că suntem toţi: părinţi, dascăli, autorităţi, dar şi televiziunile care favorizează în multe cazuri aceste comportamente.

Stimate domnule ministru, aşteptăm ca principala preocupare a dumneavoastră să fie avizarea sau reactualizarea unei strategii naţionale cu privire la prevenirea şi reducerea acestor fenomene cât mai urgent. De asemenea, sunt aşteptate elaborarea unor regulamente interne în fiecare şcoală cu măsuri clare şi aspre împotriva celor care continuă să fie agresivi, campanii lunare de prevenire a acestor violenţe, creşterea numărului de psihologi la nivelul tuturor şcolilor, discuţii cu elevii, profesorii, dar, nu în ultimul rând, şi cu părinţii acestora.