Parliamentary debates

Domnul Adrian Mocanu:

"Refuzul prezentării în faţa unei comisii parlamentare, marcă a dispreţului faţă de instituţiile statului"

Tema matrapazlâcurilor făcute de clanul Băsescu pentru a pune mâna în mod facil pe mari suprafeţe de teren agricol din România este una care a fost mult discutată în spaţiul politic românesc în ultima vreme. Nu voi relua, în această declaraţie politică, argumentele pe care le am în evidenţierea abuzurilor clare făcute de familia prezidenţială şi de apropiaţii acesteia. Doresc să mă refer doar la atitudinea impardonabilă avută de cel pe care presa l-a etichetat drept "sluga lui Băsescu", fostul consilier prezidenţial Adrian Rădulescu.

După constituirea Comisiei parlamentare de anchetă pentru terenurile din judeţul Călăraşi, unul dintre martorii - cheie ai cazului a fost identificat în persoana consilierului Rădulescu, cel care se pare că a depus eforturile cele mai mari pentru întregirea suprafeţei de teren pe care Ioana Băsescu urma să o achiziţioneze, prin contractarea controversatului credit de la CEC. Preşedintele României, tatăl persoanei bănuite că a realizat achiziţionarea terenurilor, cu încălcarea normelor în vigoare, a ieşit în repetate rânduri să apere corectitudinea mutării financiare a fiicei sale, clamând în repetate rânduri că nu are nimic de ascuns. În urma acestei poziţii, am fi bănuit cu toţii că oferirea tuturor detaliilor necesare de către persoanele implicate în faţa structurilor de anchetă sau de cercetare a situaţiei era o soluţie logică şi onorabilă de a demonstra corectitudinea tranzacţiei. Însă, lucrurile au stat cu totul altfel. Citat la Cotroceni pentru a se prezenta miercurea trecută la Comisia parlamentară de anchetă, Adrian Rădulescu a refuzat, prin intermediul unui interviu în presă, invitaţia comisiei, demonstrând un dispreţ total faţă de instituţiile statului şi faţă de încercarea de aflare a adevărului. Mai mult, folosindu-se de tot instrumentarul atât de bogat al schemelor şi strategiilor marca Traian Băsescu, Rădulescu a demisionat din funcţia de consilier prezidenţial, în încercarea vădită de a pune Comisia în imposibilitatea de a-i adresa întrebările la care atâţia români aşteaptă să le afle răspunsurile.

În urma producerii acestei situaţii, am trei puncte de vedere foarte clare. În primul rând, susţin şi laud opţiunea comisiei de a-l cita pe Adrian Rădulescu la domiciliu şi de a încerca, până în ultimul ceas, să obţină o atitudine onorabilă din partea acestuia.

În al doilea rând, se remarcă distanţa uriaşă între vorbele preşedintelui Băsescu, care clama că nu are nimic de ascuns, şi faptele acoliţilor acestuia, care fac totul pentru a nu da socoteală în faţa legii.

În fine, ceea ce s-a întâmplat trebuie corectat, în opinia mea, printr-o intervenţie în textul legislaţiei de profil, în sensul introducerii caracterului de obligativitate asociat prezenţei celor chemaţi la audieri în cadrul comisiilor parlamentare, indiferent de profilul sau tematica acestora. Este inacceptabil ca organismele de control şi de anchetă ale celei mai reprezentative instituţii ale statului român să fie lipsite de putere în faţa nesimţirii şi a lipsei de onoare a unora. Posibilitatea pe care o susţin este aceea a obligativităţii prezentării în faţa comisiilor, obligativitate ce trebuie dublată, în caz de nesupunere, de varianta aducerii la audieri cu ajutorul forţelor de ordine.

În încheiere, doresc să subliniez că gestul fostului consilier Rădulescu nu este unul pornit din proprie iniţiativă, ci reprezintă perfect viziunea regimului Băsescu, regim care a forţat legea pentru a-şi persecuta adversarii şi a încălcat-o fără nicio jenă atunci când trebuia să dea socoteală.