Parliamentary debates

Domnul Vasile Cîtea:

Astăzi voi prezenta declaraţia politică intitulată: "Curtea Constituţională, garantul respectării Constituţiei"

În ultima perioadă, opoziţia şi Palatul Cotroceni încearcă, în mod constant, să blocheze procesul legislativ din România, utilizând, spun Domniile Lor, mijloacele democratice care le sunt puse la dispoziţie într-un stat de drept. Mai exact, orice propunere legislativă importantă care ajunge la preşedintele României pentru promulgare este trimisă Parlamentului în vederea reexaminării, invocându-se motive care nu se susţin la o analiză atentă.

Apoi, se apelează, în tandem, opoziţie-preşedinţie, la controlul anterior de constituţionalitate, aclamându-se pe toate canalele media că acest gen de întârziere a procesului legislativ nu este un abuz de drept, ci, mai mult, un mijloc democratic de a controla, mai în amănunt, calitatea actelor normative.

Şi nu ar fi fost vreo problemă dacă opoziţia şi preşedintele României ar dovedi aceeaşi încredere în justeţea analizei Curţii Constituţionale şi în situaţiile în care Curtea le respinge sesizările. Oricum, respingerea sesizărilor venite de la Cotroceni a devenit un fapt constant şi de notorietate, ceea ce ar trebui să ridice mari semne de întrebare cu privire la justeţea demersurilor făcute de la Palatul Cotroceni.

Nu mai insistăm asupra revocării doamnei Kovesi, deoarece am aflat că preşedintele României încă mai citeşte considerentele Curţii, în ipoteza în care a cerut şi un timp rezonabil pentru a se gândi. Nu cunoaştem ca legislaţia din România să prevadă noţiunea de timp rezonabil pentru aplicarea unei hotărâri a Curţii Constituţionale, atât timp cât aceste hotărâri sunt obligatorii şi cu aplicare imediată, dar ne întrebăm, pe această cale, ce s-ar întâmpla dacă orice particular ar solicita un termen rezonabil pentru analiza hotărârilor Curţii? Oare acesta nu este totuşi un abuz de drept, profitându-se de poziţia dominantă a Preşedinţiei României?

Ca argument la cele spuse până acum, aduc analizei dumneavoastră şi faptul că sesizarea preşedintelui României cu privire la Legea referendumului a fost respinsă, de asemenea, de Curtea Constituţională, pe motiv de inadmisibilitate, în fond textul legal fiind atacat deja de două ori de opoziţie, pe aceleaşi motive invocate şi de preşedintele României. Oare această soluţie nu era previzibilă şi ea, în contextul în care Preşedinţia României a înaintat aceleaşi motive de atac, motive înaintate şi de opoziţie şi respinse de CCR deja de două ori?

Oare promovarea acestei căi de atac nu a avut ca scop final doar întârzierea procesului legislativ, în contextul în care de această modificare legislativă ar fi beneficiat poporul român care s-a exprimat deja pentru revizuirea Constituţiei în ceea ce priveşte redefinirea noţiunii de familie?

Şi, nu în ultimul rând, CCR a respins şi sesizarea opoziţiei cu privire la modificarea Legii privind statutul judecătorilor şi procurorilor, afirmându-se în sesizarea Domniilor Lor că soluţiile legislative ale puterii sunt de o calitate foarte scăzută, neclare şi impredictibile, ceea ce înseamnă, per a contrario, după Hotărârea Curţii soluţiile legislative nu numai ca sunt de calitate, dar sunt şi în acord cu Constituţia ţării.

Înţelegem că scopul opoziţiei şi al Palatului Cotroceni este blocarea sau măcar întârzierea procesului legislativ şi prin aceasta supraaglomerarea Curţii Constituţionale cu fel de fel de cauze care conţin excepţii de neconstituţionalitate închipuite.

Însă, atunci când Curtea se pronunţă asupra unei excepţii, haideţi să şi respectăm decizia garantului respectării Constituţiei! Nu putem, domnilor din PNL şi USR şi domnule preşedinte, să fim clienţi fideli ai Curţii doar la depunerea sesizărilor şi apoi să solicităm timpi de gândire pentru aplicarea deciziilor acesteia.

Iar în contextul în care, plenul Curţii a hotărât, în unanimitate, sesizarea Comisiei de la Veneţia pentru presiuni care sunt exercitate asupra judecătorilor ei, este mai clar ca lumina zilei că timpii de gândire solicitaţi şi sesizările inadmisibile pe care le promovaţi nu constituie altceva, domnule preşedinte Iohannis şi domnule preşedinte al PNL, decât un abuz de drept care confirmă faptul ca nu aţi renunţat la vechile metehne cotroceniste din deceniul 2005-2014.