Parliamentary debates

Doamna Tamara-Dorina Ciofu:

"Ziua internaţională a carităţii"

În semn de recunoaştere a eforturilor organizaţiilor de caritate şi a persoanelor, inclusiv a activităţii Maicii Tereza, în atenuarea crizelor umanitare şi a suferinţei umane în cadrul şi între naţiuni, Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite, prin Rezoluţia/RES/67/105, a desemnat data de 5 septembrie ca Ziua internaţională a carităţii. Această zi a fost aleasă pentru a comemora trecerea în nefiinţă a Maicii Tereza.

Maica Tereza este cea care a înfiinţat centre pentru femei victime ale violenţei, orfelinate pentru copii săraci şi case pentru bolnavii de SIDA.

Organizaţia Naţiunilor Unite invită toate statele membre şi toate organizaţiile internaţionale şi regionale, precum şi societatea civilă, inclusiv organizaţiile şi persoanele nonguvernamentale, pentru a marca Ziua internaţională a carităţii într-un mod adecvat, prin încurajarea actelor de caritate, inclusiv prin educaţie şi activităţi de sensibilizare a opiniei publice.

În această zi este promovat gestul nobil de a oferi sau a dona benevol lucruri şi bunuri celor nevoiaşi sau de a petrece o parte din timpul nostru pentru a-i ajuta pe alţii, fără a cere recompense.

Caritatea reprezintă o formă de satisfacţie personală. Indiferent de gestul filantropic pe care îl adopţi, fie că este vorba de o donaţie sau de un sprijin moral, cel mai important este să poţi schimba ceva în bine în viaţa unei persoane care în acel moment are o anumită nevoie.

Acţiunile de caritate, cum ar fi voluntariatul şi filantropia, contribuie la crearea unei societăţi incluzive şi mai rezistente.

Caritatea este cea care poate atenua efectele celor mai grave crize umanitare, asigură, de asemenea, suplimentarea serviciilor publice în sănătate, educaţie şi protecţia copilului. De asemenea, promovează drepturile celor marginalizaţi şi defavorizaţi şi face cunoscut mesajul oamenilor în situaţii de conflict.

În opinia mea adevărata caritate este dorinţa de a îi ajuta pe cei care au nevoie de sprijin la un moment dat, fără a avea gândul de a primi o recompensă.

De aceea, cred că trebuie să fim interesaţi de ceea ce se întâmplă cu cei din jurul nostru, să ne implicăm dacă ceilalţi au nevoie de sprijin, întrucât, aşa cum afirma Mircea Eliade "cea dintâi şi singura datorie esenţială a omului este caritatea, adică o neobosită justificare a bucuriei existenţei."