Parliamentary debates

Doamna Biró Rozália-Ibolya:

Întreaga lume marchează, în fiecare an, la data de 10 decembrie un eveniment foarte important, şi anume, Ziua Internaţională a Drepturilor Omului.

La această dată, în 1948, Adunarea Generală a Naţiunilor Unite a adoptat Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.

Declaraţia stipulează că toţi oamenii s-au născut cu drepturi egale şi inalienabile şi cu libertăţi fundamentale. Ulterior, Declaraţia a fost completată cu Convenţia privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială (1965), Convenţia internaţională asupra drepturilor politice şi civile (1966), Convenţia pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor (1979), Convenţia împotriva torturii (1984), Convenţia împotriva Apartheidului (1985), Convenţia drepturilor copilului (1989) etc.

Sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial a adus în atenţia liderilor lumii şi problematica respectării drepturilor omului. Organizaţia înfiinţată în cadrul conferinţei de la San Francisco din 1945, ONU, a avut de la început printre atribuţii respectarea drepturilor omului, în paralel cu menţinerea securităţii şi păcii la nivel internaţional.

În baza Rezoluţiei 423 (V) din 1950, Adunarea Generală a ONU a invitat toate statele şi organizaţiile interesate să marcheze la 10 decembrie "Ziua Internaţională a Drepturilor Omului". Adunarea Generală a ONU a făcut apel către toate statele membre ale ONU să promoveze şi să asigure recunoaşterea şi respectarea efectivă a drepturilor şi libertăţilor omului.

În 2018, când s-au împlinit 70 de ani de la adoptarea Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, secretarul general al Naţiunilor Unite, Antonio Guterres a arătat în mesajul său că "drepturile proclamate în Declaraţie se aplică tuturor - indiferent de rasă, credinţă, zonă geografică sau orice altă diferenţă. Drepturile omului sunt universale şi eterne. De asemenea, ele sunt indivizibile. Drepturile civile, politice, economice, sociale şi culturale reprezintă un tot unitar".

Tot atunci, Antonio Guterres a atras atenţia asupra unor realităţi îngrijorătoare: "Drepturile omului sunt sub asediu pe mapamond. Valurile universale se erodează. Domnia legii este subminată. Acum, mai mult decât oricând, datoria noastră, a tuturor, este cât se poate de clară: să apărăm drepturile omului - pentru toţi, peste tot".

Această zi trebuie să reprezinte un moment de reflecţie pentru instituţiile statului, societatea civilă şi cetăţeni asupra faptului că drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului nu pot fi dispreţuite, încălcate sau ignorate.

Într-un moment în care întreaga lume resimte din plin efectele pandemiei de COVID-19, din păcate, există situaţii în care nu toate drepturile omului sunt respectate - mă refer la tratamentele inumane asupra cărora sunt supuşi refugiaţii de la graniţa cu Belarus, problemele cu care se confruntă populaţia rămasă în Afganistan după ce talibanii au preluat puterea, iar dramele celor care au ales să părăsească ţara au marcat întreaga lume.

În ultimii ani ne-am confruntat cu cazuri de nerespectare a drepturilor lingvistice. Am văzut cum în Ucraina, autorităţile au încălcat dreptul minorităţilor la educaţie în limba maternă, situaţie care a afectat inclusiv minorităţile maghiară şi română din această ţară. Mai mult, preşedintelui UDMR, Kelemen Hunor, i s-a refuzat accesul pe teritoriul Ucrainei pentru a participa la un eveniment cultural.

Toate aceste abuzuri ale autorităţilor ucrainene se întâmplă în contextul în care protecţia, la standarde europene, a drepturilor persoanelor aparţinând tuturor minorităţilor naţionale din Ucraina este un fundament al construcţiei democratice în spiritul valorilor europene îmbrăţişate de poporul ucrainean.

De asemenea, un alt caz îngrijorător este situaţia iniţiativei cetăţeneşti Minority Safe Pack, faţă de care autorităţile române au manifestat anumite derapaje şi au rămas fără răspuns, în timp ce România, inclusiv Ministerul de Externe, susţin continuu că suntem o ţară model în problema respectării drepturilor minorităţilor.

O altă problemă a societăţii secolului al XXI-lea este violenţa. Anul acesta, Ziua Internaţională a Drepturilor Omului 2021 are tema: "Egalitate - reducerea inegalităţilor, promovarea drepturilor omului".

Această temă se raportează la Articolul 1 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului - "Toate fiinţele umane se nasc libere şi egale în demnitate şi în drepturi".

Principiile egalităţii şi nediscriminării se află în centrul drepturilor omului. Egalitatea este aliniată cu Agenda 2030, un program de acţiune globală în domeniul dezvoltării, cu un caracter universal şi care promovează echilibrul între cele trei dimensiuni ale dezvoltării durabile - economic, social şi de mediu - şi cu abordarea ONU, stabilită în documentul Cadru comun, pentru a nu lăsa pe nimeni în urmă: egalitatea şi nediscriminarea în centrul dezvoltării durabile. Aceasta include abordarea şi găsirea de soluţii pentru formele adânc înrădăcinate de discriminare care au afectat persoanele cele mai vulnerabile din societăţi, inclusiv femei şi fete, popoare indigene, persoane de origine africană, persoane LGBTI, migranţi şi persoane cu dizabilităţi, printre altele, indică ONU (https://www.un.org).

Egalitatea, incluziunea şi nediscriminarea - cu alte cuvinte, o abordare a dezvoltării bazată pe drepturile omului - este cea mai bună modalitate de a reduce inegalităţile şi de a relua drumul către realizarea Agendei 2030, potrivit ONU. Formele de violenţă sunt, din păcate, o parte a vieţii noastre cotidiene pentru că societatea nu dispune de mentalitatea necesară pentru eradicarea acestora şi nici de infrastructura necesară.

Din păcate, actele violenţă fizică, verbală chiar sau alte forme au devenit o problemă cu care ne confruntăm din ce în ce mai mult atât în spaţiul european, cât şi în întreaga lume, iar cele mai multe victime sunt femeile. Organizaţia de femei a UDMR a desfăşurat o amplă campanie de prevenire a acestui fenomen şi organizează numeroase acţiuni de combatere a violenţei asupra femeilor şi fetelor.

Este cunoscut faptul că noi, UDMR, credem în valorile noastre tradiţionale, în valorile creştine în care ne-am născut şi ne-am format ca indivizi de încredere în această societate. Avem datoria să facem tot posibilul ca aceste valori să fie cunoscute şi susţinute în întreaga Europă. Însă este nevoie de o legislaţie strictă care să protejeze aceste valori, un cadru legislativ bine definit, care să combată orice formă de violenţă.

Este nevoie de o coordonare şi de o colaborare tot mai strânsă între forţele politice şi instituţiile statului pentru a putea lupta împotriva oricărei forme de violenţă, mai ales împotriva violenţei domestice şi a femeilor şi fetelor.

Aş dori să atrag atenţia asupra faptului că, în secolul al XXI-lea, mai ales acum când ne confruntăm cu provocări fără precedent la nivel mondial, aceste derapaje nu ar trebui să mai existe.