Parliamentary debates

Domnul Adrian-Felician Cozma:

În continuare, dau cuvântul doamnei deputat Gabriela Porumboiu, Grupul parlamentar POT.

Doamna Gabriela Porumboiu:

Declaraţia mea politică se intitulează "51 de femei şi un stat care tace şi le numără".

Stimaţi colegi,

Domnule viceprim-ministru, domnule ministru al afacerilor interne, Marian-Cătălin Predoiu, cum este posibil aşa ceva?

Cum este posibil ca, în 2025, 51 de femei să fie ameninţate, lovite, hărţuite, violate şi chiar ucise, în contexte de violenţă domestică? Cum este posibil ca ordinul de protecţie să fie o hârtie care aşteaptă o semnătură? Viaţa acestor victime nu mai acceptă termene. Ce explicaţie oficială aveţi pentru faptul că agresorii sunt mai rapizi decât instituţiile?

România este ţara în care femeia lovită nu are imunitate. 51 de femei pe care nu le-a protejat, ci doar le-a numărat.

Statul nostru face autopsii, autopsii impecabile. Dar nu face nimic ca să prevină crimele în care victimele sunt oameni vii, implorând ajutor.

Cazuri care au zguduit o ţară: femei care au sunat la 112 şi nu au fost găsite la timp; ordine de protecţie cerute şi amânate; poliţie care a catalogat aceste bătăi drept "conflict domestic", şi apoi a plecat; instanţe care au cerut victimei să revină acasă "până se pronunţă". Rezultatul: corpuri reci, dosare calde.

În prezent, instituţiile protejează mai mult propriile proceduri decât viaţa femeilor. Noi nu mai acceptăm sintagma "procedura nu permite". Cuvintele nu apără oameni. Procedurile apără oameni doar dacă sunt respectate şi implementate la timp. Statisticile nu readuc pe nimeni la viaţă. Indiferenţa instituţională e complice la crimă, iar această complicitate trebuie ruptă imediat.

Pentru femeile din România, pentru mamele copiilor voştri, pentru surorile voastre, eu, Gabriela Porumboiu, vă cer acum solemn:

1. Ordin de protecţie executoriu;

2. Răspundere penală pentru pasivitate;

3. Protocol real 24/7 la 112 - cu geolocalizare, echipe mobile prioritare, personal instruit pentru evaluarea riscului;

4. Transparenţă - cu rapoarte lunare publice, cu timpi de răspuns, decizii judiciare şi sancţiuni;

5. Fonduri pentru adăposturi şi servicii de recuperare.

Nu cer minuni. Cer respectarea vieţii. Cer acţiuni pe măsura tragediei.

Vă cer o lege de urgenţă a intervenţiei şi consecinţe pentru cei din sistem, care au lăsat vieţi fără apărare.

Domnule Predoiu, vă cer răspuns clar în plen: ce măsuri imediate dispuneţi pentru ca, de mâine, o victimă care cere ajutor să nu mai fie lăsată "să moară"? Ce termene concrete şi ce oameni responsabili stabiliţi pentru implementare?

Şi până când? Câte femei mai trebuie să moară ca statul să descopere că viaţa cere prioritate?

Vă cer public, acum, un răspuns clar şi acţiune. Acum, nu după încă o moarte.

Doamne-ajută!