Parliamentary debates

Domnul Angel Tîlvăr:

"Ziua Israelului"

Ziua Israelului este o zi specială în sine, când evreii sărbătoresc în mod festiv reînfiinţarea Statului Israel pe pământul sfânt al Palestinei - 14 mai 1948.

La această sărbătoare participă cu tot sufletul şi evreii de origine română care, în decursul secolului al XIX-lea şi pe toată durata celui următor, au imigrat în Israel: aliya a fost considerată dintotdeauna ca o faptă lăudabilă pentru evrei. Dorinţa de repatriere a izvorât din străvechea tradiţie evreiască. Atât în cele trei rugăciuni zilnice, cât şi la sărbători, evreii se roagă pentru revenirea în Ţara Sfântă, în care şi-au cristalizat în Antichitate existenţa statală şi specificul cultural-religios, îşi urează să sărbătorească Paştele viitor în Ierusalimul reclădit, iar la nunţi, mirele sparge un pahar, reînnoind jurământul de 2.500 de ani al străbunilor trimişi în urgia babiloniană.

Spontan sau neorganizat, evrei singuri sau familii, plecau spre Eretz Israel, în pofida condiţiilor grele de viaţă din patria săracă şi nedezvoltată şi a ostilităţilor autorităţilor. Imigrarea a început cu anul 1882, an în care la Focşani se desfăşura primul Congres al evreilor (30 - 31 decembrie 1881 - şi 1 ianuarie 1882) în Sala mare a Şcolii israelito-române, la care au participat 56 de delegaţi din 29 de localităţi, cuprinzând 31 de secţiuni şi 50 de societăţi de colonizare, reprezentând aproximativ 70.000 de membri. Tot aici s-a realizat şi unificarea organizaţiilor de tineret "Azile B’nei Israel", în cadrul unui congres desfăşurat în aceeaşi locaţie, în zilele de 18 - 19 aprilie 1883.

În felul acesta, Focşanii au devenit un centru al sionismului, sintagmă lansată la Basel de dr. Theodor Herzl ca denumire a mişcării pentru realizarea idealului de creare a unui stat în Palestina, pentru că atunci s-au pus bazele unui Comitet Central pentru înlesnirea emigrării evreilor. S-a ajuns la prima plecare organizată spre Palestina în august 1882, a unui număr de 228 de suflete, dintre care 20 de familii erau din Galaţi şi Focşani. Odată ajunşi în Palestina, evreii din Focşani au contribuit la formarea primelor colonii în Eretz Israel: Rosh Pinah şi Zichron (Zikhron) Ya’acov. Evreii din România au fost prezenţe active la toate Congresele Mondiale Sioniste, începând cu cel de la Basel, desfăşurat în zilele de 29 - 31 august 1897, în sala Cazinoului Municipal.

În toate perioadele de emigrare - aliot -, evreii din România s-au îndreptat cu speranţa într-o viaţă mai bună spre patria străbună. Dacă în 1945 numărul lor era de 345.000, el a scăzut în 1991 sub 10.000.

Evreii din Focşani au urmărit mereu cu mare atenţie evenimentele din zona Orientului Mijlociu şi s-au numărat printre comunităţile care au organizat adunări prin care şi-au exprimat adeziunea totală pentru istorica hotărâre a Forumului Mondial: Rezoluţia Adunării Generale a ONU nr. 181 din 29 noiembrie 1947, ce hotăra crearea Statului evreu. Evreii de origine română s-au aflat în primele rânduri şi în luptele eroice pe care tânărul stat le-a purtat cu trupele invadatoare ale statelor vecine, apărându-şi independenţa recent câştigată cu preţul a secole de privaţiuni şi umilinţe.

Recunoaşterea Statului Israel de către România, la 11 iunie 1948, a deschis un capitol nou în relaţiile diplomatice ale ţării noastre. Chiar dacă pe toată durata regimului comunist relaţiile dintre cele două state au cunoscut sincope, motivul constituindu-l poziţia regimului de la Bucureşti faţă de emigrarea evreilor din România, totuşi, ele s-au dezvoltat greoi, dar continuu.