Florian Daniel Geantă
Florian Daniel Geantă

Sittings of the Chamber of Deputies of February 22, 2011

  • Abstract of the sittings
  • Full-text of the sittings
  • Published in Monitorul Oficial no.13/2011
  • Video in format Flash/IOS Video - Flash & IOS

Sittings of the Chamber of Deputies of February 22, 2011

  1. Declaraţii politice şi intervenţii ale deputaţilor:
  1.32 Florian Daniel Geantă - declaraţie politică intitulată: "Bucureştiul suferă din lipsa infrastructurii";

 

Domnul Florian Daniel Geantă:

"Bucureştiul suferă din lipsa infrastructurii!"

Micul Paris, cum era denumit simbolic în secolul trecut Bucureştiul după asemănările arhitectonice şi culturale cu marea metropolă a Europei, a pierdut treptat din faima şi imaginea construită de la paşoptişti şi până în perioada interbelică.

Regimul comunist a reuşit să mutileze cea mai mare parte a zonei istorice, care îi ducea faima în întreaga Europă, lăsând în urmă munţi din beton armat, fără personalitate şi, mai grav, fără o prea mare utilitate. Mi-e şi frică să estimez durabilitatea acelor construcţii inaugurate cu fast în planurile cincinale şi a cărora proastă manoperă a fost abil mascată de tencuielile care deja au început să cadă.

În două decenii de democraţie faţa Micului Paris s-a schimbat foarte mult, însă nu putem spune cu siguranţă că în bine. De multe ori, spaţii de birouri şi-au făcut ilegal loc printre clădiri de patrimoniu, violând aspectul peisagistic şi arhitectonic al bulevardelor.

Alteori, construcţii civile de prost-gust au luat locul palatelor burgheze din secolul al XIX-lea. Sunt încă vaste zone unde, din pricina incertitudinii dreptului de proprietate, clădiri valoroase zac în paragină sau sunt ocupate abuziv de locatari rău-intenţionaţi, iar marile bulevarde sunt populate cu sute de câini ai nimănui.

Ceea ce probabil produce cea mai mare suferinţă Bucureştiului este lipsa acută de infrastructură. Penuria cea mai mare de instituţii dedicate copiilor, bătrânilor sau persoanelor aflate în suferinţă se află în Bucureşti. De asemenea, în condiţiile în care în douăzeci de ani, numărul de autovehicule a trecut de la câteva zeci de mii la peste 1,5 milioane, numărul de locuri publice de parcare a rămas aproape acelaşi. Străzile înguste, traficul paralizat, dar şi sutele de străzi încă neasfaltate ne demonstrează că, în ciuda trecerii timpului, Micul Paris nu-şi mai merită numele.

Sunt puţini cei care au înţeles câtă nevoie are Bucureştiul de investiţii. Să vă aduc aminte câtă opoziţie s-a manifestat în Consiliul General al municipiului pe tema pasajului de la Gara Basarab? Aş vrea să văd ce comentarii vor avea opozanţii atunci când, în luna martie a acestui an, acest pasaj va fluidiza traficul rutier pentru un sfert din municipiu.

Zilele acestea s-a atribuit construcţia unui nou tronson de metrou în Bucureşti, cu acelaşi scop de a face distanţele dintre bucureşteni mai scurte şi poluarea mai mică.

Pentru ca Bucureştiul să merite din nou acel apelativ, Micul Paris, investiţiile nu trebuie să se mărginească la două-trei lucrări de anvergură, ci trebuie ca ele să fie susţinute pe termen lung, cu viziune şi susţinere financiară pe măsură. Avem nevoie de o capitală modernă, de un oraş mai curat, mai sigur şi construit pentru cetăţenii lui.