Parliamentary debates

Domnul Florin Iordache:

Radu Zlati.

Vă rog, domnule deputat.

Se pregăteşte domnul deputat Daniel Gheorghe.

Domnul Radu Zlati:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Împlinim în acest an un sfert de secol de la reinventarea, am putea spune, a parlamentarismului în România, odată cu începerea lucrărilor Parlamentului rezultat ca urmare a alegerilor din "Duminica Orbului", 20 mai 1990.

Între timp o întreagă istorie a fost parcursă, istoria trecerii pe plan legislativ şi instituţional de la relativul haos rezultat în urma evenimentelor din decembrie 1989 şi a procesului de destructurare a sistemului comunist şi până în momentul de azi, al unei Românii puternic integrate european şi euroatlantic. În această istorie, rolul Parlamentului României, al Camerei Deputaţilor şi al Senatului, nu poate fi ignorat, iar progresele înregistrate între 1990 şi prezent nu pot fi negate.

Doamnelor şi domnilor,

Suntem, ca parlamentari, responsabili solidari ai faptului că azi, în ciuda progresului evident de care vorbeam, reputaţia Parlamentului, cel mai reprezentativ organ al unei democraţii reale, precum şi reputaţia clasei politice care oferă resursa umană pentru acest Parlament se află pe una din treptele cele mai de jos ale unui posibil clasament al încrederii, care ar cuprinde instituţiile fundamentale ale statului român.

Cum am ajuns aici, stimaţi colegi? Răspunsul este, desigur, extrem de complicat şi poate că depăşeşte puterea de analiză a celui care vă vorbeşte. Cert, depăşeşte cele trei minute pe care le am la dispoziţie. Dar mi se pare evident că, prin întreaga noastră activitate, prin comportamentul nostru individual şi de grup, suntem factori responsabili ai acestei decăderi. Pentru că am acceptat, ca indivizi sau ca grupuri parlamentare, să fim preşul de sub picioarele celor care se aflau momentan la cârma Guvernului şi a ministerelor, atunci când partidele noastre erau la guvernare, şi să fim preşul de sub picioarele şefilor noştri de partid, mai tot timpul. Pentru că, deşi nu există instituţia mandatului imperativ, am acceptat să votăm la comanda unora sau a altora. Pentru că prea adesea am votat legi fără să ne consultăm cu aceia care ne-au trimis să îi reprezentăm, deşi era vorba despre viaţa, sănătatea şi bunăstarea acestora. Pentru că în numele eficienţei am sacrificat însăşi esenţa parlamentarismului, dezbaterea parlamentară. Şi mai ales pentru că invocând un drept constituţional consacrat, acela al imunităţii parlamentare, prea adesea ne-am apărat pe noi şi pe colegii noştri, respingând solicitările Parchetului, chiar şi în cazuri de culpă evidentă.

Respectul se câştigă greu şi se pierde uşor. Cât de greu sau de uşor poate fi recâştigat respectul poporului român pentru Parlament?!

Să începem cu un prim pas, fie el şi unul simplu: să nu mai apărăm penalii din rândurile noastre. Să încercăm astfel să ne respectăm pe noi înşine, ca aleşi ai poporului român. Căci respectul, încă o dată, se câştigă, nu se primeşte cadou.

Radu Zlati, deputat PNL.