Parliamentary debates

Domnul Vasile-Florin Stamatian:

"Fiecare ministru cu legea lui!"

Domnul ministru Valentin Popa, după ce a cugetat câteva luni în biroul din incinta Ministerului Educaţiei Naţionale, a decis că Legea educaţiei trebuie schimbată. Din nou. Impresionat până la lacrimi de elevii din Norvegia, care locuiesc departe de şcoală şi sunt transportaţi cu elicopterul, a decis să schimbe legea, a decis să introducă un prag de admitere la liceu. O reformă sănătoasă a educaţiei implică mai multe probleme mult mai importante.

O nouă lege a educaţiei este bine-venită, dar să fie elaborată cu simţ de răspundere şi să rezolve toate problemele importante din educaţia românească. Este nevoie de o schimbare esenţială la nivelul rolului şi statutului cadrului didactic, dar şi al elevului. Este nevoie de elaborarea unui nou concept al predării şi învăţării, este nevoie ca cei care ies de pe băncile şcolii să aibă competenţe pentru viaţă şi pentru actuala societate.

Fiecare ministru cu legea lui! Actuala Lege a educaţiei a fost modificată de nenumărate ori, aşa că sub tutela actualului ministru am mari emoţii ca noua Lege să nu distrugă şi mai mult calitatea actului educaţional, mai ales că Domnia Sa, la fel ca prim-ministrul României, face greşeli gramaticale şi are pălăria cam mare pentru acest minister. Nu trebuie uitat nici faptul că multe dintre aceste modificări s-au făcut netransparent, fără consultări cu mediul academic, cu societatea civilă şi, cel mai grav într-o democraţie, fără un consens al întregii clase politice.

Susţin un amplu proces de reformă a statului românesc, iar această Lege a educaţiei este absolut necesară, pentru că învăţământul românesc trebuie să se modernizeze. Au trecut 28 de ani peste educaţia românească şi nu vă puteţi lăuda că aţi făcut ceva în sensul ameliorării infrastructurii educaţiei, a conţinutului actului educativ, a programei şcolare extrem de stufoasă, a politicii de resurse umane în acest domeniu.

Sper ca, de această dată, reforma în educaţie să nu mai fie dispută între partidele politice, între orgoliile liderilor politici şi sindicali, să nu mai fie o miză politică, ci o cheie care să deschidă uşa către dezvoltarea viitoare a acestei ţări.