Parliamentary debates

Domnul Bogdan-Alexandru Bola:

"Sturionii sălbatici riscă să dispară definitiv din apele României"

Sturionii sălbatici din România sunt printre ultimii din Europa. Sunt dovezi că existau şi se pescuiau încă de pe vremea dacilor, aceştia punând pe fundul Dunării garduri din buşteni şi crengi pentru a-i prinde. Cu toate că aceste specii există de peste 200 de milioane de ani, ele riscă să dispară definitiv din apele României din cauza braconajului, a inconştienţei şi a corupţiei.

Mai mult, unele specii au dispărut deja, astăzi pescarii mai prind din speciile de sturion doar nisetru, păstrugă, cegă şi morun, însă în anii ’50 se pescuiau, pentru ultima dată, în apele noastre, alţi doi peşti din aceste specii - şipul şi viza. Aşa se face că, dacă acum 50 - 70 de ani, în Deltă, se mâncau jumări din slană de morun şi icre negre pe pâine, în momentul de faţă specia este ameninţată cu dispariţia în zona României. Şi, ca să vă daţi seama cât de valoroasă este această resursă a Deltei şi Mării Negre, vă spun doar atât: la începutul secolului XX, un kg. de icre negre era echivalentul a 2,3 grame de aur, iar după 100 de ani, un kg. de icre negre era echivalentul a 97 de grame de aur. Şi pentru simplul motiv că, spre deosebire de păduri şi urşi, nu putem vedea şi cuantifica exact dezastrul pe care îl facem, aceste lucruri par să treacă neobservate de către publicul larg. Ba mai mult, cei care comit aceste infracţiuni, pentru că este infracţiune pescuirea şi deţinerea de sturion, scapă, în cel mai rău caz, cu o amendă penală, deoarece pedepsele sunt foarte mici, nici măcar sculele de pescuit nu li se confiscă.

Ţinând cont de aceste aspecte, împreună cu colegul meu, deputatul Alexandru Kocsis, am avut mai multe întâlniri cu diverse persoane implicate în acest fenomen, printre care şi cu inspectorii Rezervaţiei Biosfera Delta Dunării, iar lucrurile pe care le-am aflat de la aceştia sunt de-a dreptul îngrijorătoare.

În Marea Neagră, între peninsula Sacalin şi complexul Periteaşca - Leahova, o zonă de o frumuseţe rară, apa este mică, abundă în mâncare şi se încălzeşte mult mai repede decât în alte zone. Tocmai de aceea, puietul de sturion, calcan şi rechin vine în această zonă să se hrănească la mal şi să se adăpostească. Din păcate însă, acolo cad în plasele pescarilor şi foarte mulţi dintre ei mor. Unii pescari îi aruncă apoi morţi în apă, însă alţii îi păstrează pentru a-i comercializa cherhanalelor şi restaurantelor pentru borşul de peşte. Chiar dacă cei mai mulţi pescari sunt de bună-credinţă şi nu intenţionează să se întâmple acest lucru, efectul este unul devastator pentru aceste specii aflate deja pe cale de dispariţie.

Din această cauză, consider că ordinul de prohibiţie la pescuitul de sturion trebuie să fie prelungit, cu găsirea însă a unei metode pentru acordarea de măsuri compensatorii către pescari. Din aceste considerente, studiind problema şi discutând atât cu pescarii vechi ai Deltei, cât şi cu instituţiile cu drept de control, cu reprezentanţi ai institutelor de cercetare în domeniu, suntem de părere şi vom face o iniţiativă legislativă în acest sens, ca: întreaga zonă, dintre peninsula Sacalin şi complexul Periteaşca - Leahova, să fie declarată Zonă de Refacere Biologică, între 1 aprilie şi 31 mai, iar în largul Mării Negre, până la izobata de 20 de metri; întregul golf Musura, până la izobata de 20 de metri, să fie declarat Zonă de Refacere Biologică, între 1 aprilie şi 31 mai. Dacă vrem să mai lăsăm ceva generaţiilor viitoare, trebuie să protejăm puţinul care ne-a mai rămas şi trebuie să începem acum!